Mircea Diaconu, îndrăgitul actor ajuns la 74 de ani care a făcut zeci de roluri memorabile și pe scena teatrului, dar și în diverse filme produse atât înainte de 1989, dar și după, a vorbit despre unul dintre cele mai frumoase „cadouri” pe care le-a primit în timpul vieții.
Cunoscutul actor Mircea Diaconu spune că nu va putea uita niciodată gestul aparte pe care l-a făcut pentru el și familia sa un alt mare nume al scenei românești.
„Într-o bună zi, de vară, le-am spus colegilor de teatru, de la , că a doua zi nu voi putea ajunge la muncă din motive obiective. Urma să se însoare frate-miu. Ca atare, eram invitat să merg la nuntă, ba chiar să-l și ajut puțin înainte, ca treburile să iasă cât mai bine. Nu se mai punea problema de repetiții”, începe el seria confesiunilor speciale pentru IMPACT.RO.
Printre cei prezenți la scurta discuție se afla și regretatul Toma Caragiu, care, aparent dezinteresat de subiect, a dorit totuși să afle de la mai tânărul său coleg, un amănunt absolut banal. A vrut să știe cum se numea restaurantul cu pricina, unde urma să aibă loc fericitul eveniment.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]„Era un restautant mic de cartier. Nici nu știam pe dinafară numele restaurantului, dar, în fine l-am aflat și i l-am spus. Toma Caragiu, care a fost toată viața lui un om foarte cald și foarte empatic, mi-a mulțumit și a plecat în treaba lui. A doua zi, șoc! Nu voi uita niciodată. Nunta era cam pe la jumătate, când pe ușa restaurantului a intrat nimeni altul decât Toma Caragiu. M-a salutat, s-a așezat lângă miri. Și a stat de vorbă cu ei câteva ore bune. Fratele meu și soția lui mai au și astăzi cadoul de nuntă primit de la marele Toma Caragiu. E vorba despre o statuetă de lemn, la care ai mei privesc și astăzi ca la sfintele moaște. Așa era Caragiu. Făcea lucrurile doar de dragul de a le face. Nu epata, nu arăta cu degetul! Dacă el simțea nevoia să facă un anume lucru, apoi nimeni și nimic nu-l puteau împiedica!”, a adăugat acelasi Mircea Diaconu.
Mircea Diaconu recunoaște și azi, după decenii bune, că fusese tentat de mai multe ori să-l invite la nunta fratelui său și pe vestitul său coleg, dar că nu găsise niciun moment curajul necesar să facă oficial invitația.
Fost coleg cu el de distribuție în celebra peliculă „Actorul și sălbaticii”, produsă în urmă cu aproape cinci decenii în urmă și care e reluată și azi cu același mare succes ca și la ora premierii, Mircea Diaconu e de părere că marele actor nu se schimba nici măcar în fața camerei de filmare.
„La filmări, în vremea aceea, nu aveai timp de nimic altceva decât de muncă. Nu conta că era vorba despre o piesă de teatru sau un film. Doar o situație cu totul specială, te putea scoate din această structură, slujire aparte a meseriei noastre. Mi s-a întâmplat tot cu Toma Caragiu! Într-o seară, mă aflam pe fostul Bulevard 6 Martie, întorcându-mă spre mica mea cameră închiriată de la teatru. La un moment dat am simțit o mână pe umăr. Era Toma Caragiu! M-a întrebat dacă mă supăr dacă facem câțiva pași împreună și m-am simțit purtat spre Facultatea de Drept. Apoi, la capătul bulevardului, care nu e deloc scurt, a schimbat mâna și umărul meu și am urcat spre Universitate, acolo unde locuia în zona Naționalului.
Ne-am despărțit destul de târziu în noapte și a doua zi când am ajuns la teatru, am văzut că toate spectacolele cu , cea regizată de Liviu Ciulei, fuseseră anulate. Motivul? Toma Caragiu avea o problemă personală. Fusese părăsit de soție, dar cu o noapte înainte vorbiserăm despre câte în lună și în stele, dar nimic, absolut nimic, despre asta! Așa era Toma Caragiu!”, a conchis același Mircea Diaconu.