Mihail Kogălniceanu, omul care a cucerit independența României, dar și peste 700 de femei. Povestea nefardată a celui mai mare playboy român

Ilustrul avocat, istoric, publicist, diplomat, critic literar, orator, cvadruplul prim-ministru liberal a avut o parte a vieții sale, pe care istoricii au preferat să o evidențieze mai puțin. Pe undeva firesc, dacă este pusă într-o imaginară balanță cu personalitatea proeminentă ce a marcat strălucit politica României timp de multe zeci de ani, după Unirea Principatelor din 1859.

Totuși, la urma-urmei, fiind om înainte de toate, Mihail Kogălniceanu a dat curs plăcerilor lumești. Asta nu l-a împiedicat să devină prim-ministrul care a făcut prima reformă agrară din istoria României (1864) și ministrul de externe care a obținut independența țării, citind și declararea acesteia într-un discurs memorabil în Parlament (1877) și luptându-se cu o tenacitate incredibilă pentru recunoașterea ei.

Alături de Cuza, târziu în noapte

Mult mai discret, istoria pomenește de duetul, care, în crucea nopții, lua la rând cartierele rău famate ale orașului, în căutarea damelor de consum menite profesional să le ofere desfătări trupești. Cei doi aveau de unde alege. Era o adevărată inflație de nuri pe metru pătrat. În scriptele oficiale ale vremii se menționa că în România practicau legal prostituția aproape 12.500 de fiice ale Evei din mai cele diverse seminții ale pământului: românce, franțuzoaice, italience, grecoaice, rusoaice, poloneze, unguroaice, tucoaice, cehoaice etc.

„Potrivit unui carnețel, de fapt un jurnal intim în care își bifa minuțios cuceririle, descoperit în Arhivele Naționale din Iași, dar și însemnărilor contemporanilor săi, marele politician nu rata nimic. Astfel, s-a ajuns la impresionantul total de 700. De la femei de serviciu, bucătărese, cameriste, până la recepționere de hotel și doamne cu guler scrobit. Kogălniceanu cotrobăia lupanarele unul după altul, la braț cu Cuza”, nota Dan Falcan, istoric și cercetător în cadrul Muzeului de Istorie al Municipiului București. Doi afemeiați de clasă, de viță nobilă. Un sfătuitor al domnitorului Cuza, un controversat om de lume.

Era vremea în care colinda saloanele aristocrate ale vremii şi marca cuceriri în rândul damelor vrăjite mai degrabă de spiritul său optimist, decât de înfăţişarea de Don Juan. Îi plăceau în egală măsură petrecerile şi femeile şi era renumit în epocă pentru faptul că nu se ferea să-şi povestească aventurile. Filosofia de viaţă şi-a expus-o într-o frază din cartea scrisă în tinereţe: „Viaţa noastră este atât de scurtă, atât de monotonă, atât de plină de supărări şi de năcazuri, încât, când ni se înfăţoşază un minut de fericire, ar fi o nebunie pentru noi dacă l-am lăsa să treacă, fără să ne bucurăm de dânsul”.

Impact.ro

Imaginile indecente cu Elena Udrea au scăpat pe internet! Doar iubitul o mai vede AȘA...

Impact.ro

După această imagine, a urmat un DEZASTRU! Finalul depășește orice imaginație FOTO

Un boem militant al cauzei feminine

„Slăbiciunea” pentru femei, admirația față de sexul frumos, l-au determinat pe Kogălniceanu să dea curs primelor sale rânduri. Cu gândul la prima dragoste, a început să scrie „Iluzii pierdute. Un întâi amor”, operă ce urma să rămână neterminată. Avea 26 de ani. El nu era un aventurier amoros, ci avea o existență aventuroasă. Nu era un libertin Don Juan care și-a dedicat viața seducerii femeilor. Chiar în teorie, celebrul politician era un declarat admirator al frumuseții feminine, pe care, adeseori, o expunea pe un maiestuos piedestal. Pe cât de însuflețit și idealist boem era în scrierile îngrijit așternute, pe atât de mirean se dovedea dincolo de mărginimile senzualității.

Era de părere că femeia este făcută pentru o misiune nobilă în societate. Pentru Kogălniceanu, „o adunare cât de bine alcătuită să fie, dacă nu avea și femei, va fi întotdeauna monotonă și urâtă. Este ca o grădină fără flori, ca un bărbat fără barbă și musteți, ca o zi fără soare, ca o gazetă fără abonați, ca un șes fără verdeață, ca un teatru fără public, ca versuri fără poezie, ca o viață fără iluzii, ca un judecător fără procesuri, ca un tânăr fără amor și, în sfârșit, ca toate comparațiile din lume”.

Familist cu dragoste împărțită

Mihail Kogălniceanu s-a căsătorit pe 10 noiembrie 1852 cu Ecaterina Jora, văduva colonelului Iorgu Scorţescu. Din relaţia conjugală a avut trei băieţi şi cinci fete. Vreme de aproape două decenii s-a văzut nevoit să joace dublu. Între căsnicie şi o zbuciumată relaţie intimă cu Raluca Lamotescu. Cu amanta devenită apoi oficială, Kogălniceanu a avut o fiică pe nume Maria. Urmaşii lor trăiesc astăzi în Franţa. Margareta Lecca, nepoată de fiică a marelui istoric şi om politic a fost cea de-a doua soţie a lui Henri Coandă. Starea civilă şi complicata viaţă amoroasă cu ibovnica, cea care a făcut tot posibilul să-l convingă pe Kogălniceanu să divorţeze nu l-au împiedicat să aibă nenumărate alte relații de alcov.

Relaţia cu amanta a fost încheiată din cauza geloziei acesteia, iar Kogălniceanu şi-a căutat fericirea în alte braţe de femei. „Amorul, cea mai nobilă din toate patimile, care aţâţă la fapte mari, care insuflează eroismul şi geniul, care dă idei de cinste şi de slavă, care înviază, care farmecă, care aduce pe om într-o lume de visuri, unele mai aurite decât altele, cine-l cunoaşte, cine-l slăveşte? Amorul în Moldova este desfătarea simţurilor, dragostea faunilor şi a satirilor. A iubi însemnează la noi a se lua, a se schimba, a se lepăda, a se uita, a se îngurlui şi a se despărţi iarăşi, fără ca patima să lase cât de puţină întipărire în inima acelor ce zic că simţesc amorul”, scria Kogălniceanu în manuscrisul Iluzii pierdute. Şi nu doar acolo şi-a exprimat filosofia că femeile trebuie iubite mult și des.

Noile reguli ale amorului plătit

Deşi reglementări despre statutul prostituatelor şi al caselor de toleranţă existau în Ţările Române încă de pe vremea fanarioţilor, istoricul Dan Falcan spune că sub guvernarea lui Kogălniceanu s-au făcut câteva clarificări, având în vedere că, de-a lungul timpului, fenomenul prostituţiei evoluase. În vremea guvernului Kogălniceanu a apărut o lege care împărţea fenomenul în trei categorii. Tot în aceeaşi perioadă, au fost stabilite noi norme de funcţionare pentru casele de rendez-vous din Principatele Unite şi s-a înfiinţat condica de sănătate a femeilor care practicau amorul liber.

Mihail Kogălniceanu a murit în 1891, într-un spital din Paris, pe masa de operaţie, la 74 de ani, din cauza unor grave probleme renale. Totuşi, eruditul politician, fostul prim-ministru, omul care și-a trăit viața frumos, avântat, ca un rebel lipsit de prejudecăți rigide, şi-a păstrat pasiunea pentru sexul frumos până la ultima suflare.