Mărturisiri cutremurătoare despre ultimele clipe din viața soților Ceaușescu. Cum au reacționat cei doi condamnați la moarte: „Nu, nu mai era Ceaușescu!”

Reacția soților Ceaușescu în fața plutonului de execuție trebuie consemnată în istorie, oricât de mult i-ar urî poprul român

Ultimele clipe din viața soților Ceaușescu au fost marcante pentru unii dintre cei care au asistat la execuția dictatorilor. Revoluția din 1989 a fost începutul, pentru România, al extremelor, fără cale de mijloc. În timp ce unii se amuzau și țopăiau de fericire, alții plângeau. Motivele pentru cele două stări contradictorii au fost numeroase. Cert este că nu toți militarii care au luat parte la execuție au avut inima de piatră. Ordinul e ordin și de fiecare dată smulge și o bucată din spiritul tău uman, mai ales când îl execuți fără explicații și fără motivație reală.

Mărturisiri despre ultimele clipe din viața lui Nicolae Ceaușescu. În bătaia armelor, devenise un om simplu care plângea, dar nu cerea îndurare

Mărturisiri cutremurătoare despre ultimele clipe din viața soților Ceaușescu. Cum au reacționat cei doi condamnați la moarte: „Nu, nu mai era Ceaușescu!"

Mărturiile îi aparțin lui Andrei Kemenici, care la acea vreme, a fost comandantul Unității Militare 01417, de la Târgoviște, unde au fost executați soții Ceaușescu. Relatările lui apar în cartea Ceaușescu la Târgoviște, 22 – 25 decembrie 2019, scrisă de Viorel Domenico.

Kemenici povestește că s-au făcut presiuni asupra comandamentului din această unitate și a fost nevoit să se supună orbește ordinului Generalului Stănculescu. Undeva sus, se dorea executarea cât mai rapidă a dictatorilor. Aproape dubios de rapid. Abia când l-a văzut pe Nicolae Ceaușescu legat a simțit că era prea mult. Și nu e vorba neapărat de loialitate, ci de umanitate. Un om, fie el considerat diabolic, era dus la moarte.

„[…] vă spun că cel mai greu moment pe care l-am trăit în această perioadă l-a constituit clipa în care i-am văzut pe parașutiști cum se zbat și se chinuie să-i lege în sfori pe Nicolae și pe Elena Ceaușescu. Elena cerea îndurare, se împotrivea chiar. Nicolae Ceaușescu nu s-a opus. A acceptat inclusiv această umilință. Însă plângea. Îi șiroiau lacrimile pe obraz. Și suspina. În acel moment, când l-am văzut suferind sincer și profund, m-am retras, m-am ascuns de ochii și privirile lui. Mi-era rușine, o imensă rușine. Puteam fi detașat, nu eu eram cel vinovat de postura în care ajunsese, dar lucrul acesta se întâmpla în unitatea unde eu însumi eram comandant. Evitam privirile oamenilor, nu aveam puterea să mă uit în ochii lor.”

Nicolae Ceaușescu a murit ca un erou comunist, dar Elena nu și-a arătat suferința

Se spune că oamenii își arată adevărata față atunci când se văd în fața morții. Disperarea sau, dimpotrivă, împăcarea cu gândul că va muri, îi scoate omului la iveală trăirile și chiar gândurile pe care le-a tăinuit de-a lungul vieții. Comandantul povestește că asta a văzut la Ceaușescu:

„Deci, Nicolae Ceaușescu nu s-a opus tratamentului ce i se pregătise nici un moment, nici măcar pe drumul spre zidul de execuție. Plângea doar… Și lacrimile alea, ale lui, mă sfâșiau, mă dureau cumplit. Nu, nu mai era Ceaușescu! Era un om, iar când a fost ciuruit de gloanțe, m-au podidit lacrimile. Dacă el a plâns până la zid, în momentul când a căzut, strigând «Trăiască Republica Socialistă România, liberă și independentă», mi-au dat mie lacrimile. M-am trezit cu obrazul ud!… Poate și de sudoare… Oricum, nu știu dacă eroii comuniști mureau strigând lozinci, cum încerca să susțină literatura din epocă, dar Nicolae Ceaușescu a murit exact ca în cărțile alea, ca în filme… Și această moarte, în mine cel puțin, a lăsat urme…”

Dar ea…:

„La ieșirea din comandament, Nicolae Ceaușescu era în față, flancat de doi parașutiști, iar în spate, la circa un metru, tot astfel era condusă spre zid Elena Ceaușescu. Când a dat cu ochii de Stănculescu, aflat deja afară, lângă scări, a întrebat într-un fel ambiguu, viclean: «Nicule, în România se împușcă oameni?» Eu eram lângă general și întrebarea fusese pusă atât de provocator încât mă așteptam să răspundă acesta, dar a intervenit Nicolae Ceaușescu, care, săgetându-l cu privirea pe Stănculescu, a răspuns: «Încă o trădare națională!»”

DĂ PLAY ȘI FII MAI INFORMAT DECÂT PRIETENII TĂI