Jean Moscopol, disidentul artist interbelic român pe care comuniștii l-au vrut șters din istorie. A cântat alături de Edith Piaf, Zavaidoc, Gică Petrescu și Colea Răutu

Rebelul cântăreț român profesionist de renume internațional, Ioan Moscu, cunoscut mai târziu ca  Jean Moscopol, nume de scenă sub care s-a înfrățit cu gloria, devenind o stea a localurilor de petrecere din București, s-a născut la 26 februarie 1903, la Brăila, din părinți greci. Îi plăcea și cartea. Era un elev-model și, până terminarea liceului, stăpânea cinci limbi străine – franceza, italiana, engleza, germane și greaca.

Apoi, s-a înscris la Universitatea Politehnica București. A fost vocea unui trubadur modern pe care românii au ascultat-o când le-a fost bine, la petrecerile dintre cele două războaie mondiale, dar şi în cele mai groaznice vremuri, când regimul comunist îi sufoca. A compus și a cântat melodii de neuitat, pamflete, romanţe și cuplete anticomuniste, iar pentru asta avea să plătească.

Una dintre renumitele sale creații se numea „Guvernul comunist”, a cărei primă strofă suna astfel: „Ce frumoasă este viața/ Când ești chior și prost ca țața/ Și ajungi din potcovar/ În Guvern subsecretar!”. Şi-a trăit cea mai mare parte a vieţii în exil, măcinat de dorul de ţară. Comuniştii s-au zbătut să-i şteargă amintirea, însă Moscopol a rămas artistul care a marcat o epocă.

La braț cu succesul

În deceniul ’25-‘35, bucureştenii au trăit cele mai frumoase zile prin grădinile şi teatrele de vară ale „micului Paris“. Sâmbătă seara distracţia se muta în cârciumile de la şosea, pe acordurile tarafului. Erau la modă însă şi localurile mai cochete, unde se serveau mâncăruri alese, vinuri fine şi şampanie Mott, iar lumea bună asculta romanţe româneşti, şansonete franţuzeşti şi canţonete italieneşti.

Un astfel de loc era restaurantul Zissu, aflat pe Calea Şerban Vodă, unde îşi făcea veacul un grup vesel de prieteni. Unul dintre ei obişnuia să-şi distreze colegii fredonând melodii sau compunând, pe loc, epigrame. Era Jean Moscopol, cel ce avea să-și treacă numele în tripleta de aur a soliștilor Capitalei, alături de Zavaidoc și Cristian Vasile. În plus, dintre toți trei, singurul care a cântat și muzică de jazz, cu formația lui Dinu Șerbănescu, la Sinaia, a fost Jean Moscopol.

Impact.ro

Carmen Iohannis i-a ULUIT pe români. Ipostaza ȘOC în care a fost surprinsă, e revoltător....

Impact.ro

Europa e în ALERTĂ. Pericolul care amenință continentul e aproape. Locuitorii au fost avertizați

O bună perioadă a continuat să cânte la Zissu, cu orchestra Alexandru Leoar, alături de care a debutat şi la posturile de radio din Bucureşti. A luat lecţii de canto de la profesorul Jean Walidosky, iar în urma unui examen a devenit artist profesionist. Numele lui apărea pe toate zidurile, în companii selecte.

De multe ori a cântat la sala Roxy, de pe Lipscani, cu Gică Petrescu şi Colea Răutu. Piesele sale romantice făceau furori. Special pentru el au scris versuri marii compozitori ai vremii, precum Elly Roman, Ion Vasilescu, Ionel Fernic. Alături de ei, Moscopol se implica în procesul de creaţie a versurilor şi muzicii şi avea idei clare despre ce însemna un text bun.

Favorit în lumea muzicii bune

A ajuns să cânte la Viena şi la Berlin, devenind răsfățatul celebrelelor case de discuri His Masters’s Voice şi Telefunken. Atinsese astfel la un nivel la care mulţi artişti nici nu îndrăzneau să viseze în acele vremuri: succesul internaţional. Însă nimic nu se compara cu aprecierea românilor săi. Avea un accent confidenţial şi amabil în cântecele de dragoste pe care le-a lansat. De aceea, drumul lui spre tinerele inimi a fost drept și atât de scurt.

I s-a propus să rămână în Germania, însă a refuzat, lucru pe care, mai târziu, avea să-l regrete. La întoarcerea în ţară, patronii de restaurante nu mai ştiau cu ce să-l ademenească, însă Jean Moscopol a ales doar localurile rafinate, cum erau restaurantul Colonade, bomboneria Lafayette şi grădina Vişoiu.

Surghiunit din țară de către comuniști

Cu acea ocazie, generaţiile tinere l-au descoperit pe Jean Moscopol, românul care avea să fie izgonit din ţara sa de regimul comunist. Sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial  l-a găsit la Berlin. Patriot convins, interpretul cântecului „Tot ce e românesc nu piere“ a vrut cu tot dinadinsul să se întoarcă în ţară, aşa că a încercat să treacă Dunărea înot, ceea ce aproape că l-a costat viaţa, fiind salvat de nişte pescari iugoslavi.

Până la urmă, a reuşit să revină în România, însă cariera i s-a prăbuşit după ce a refuzat să se închine sovieticilor şi i-a condamnat pe cei care se transformaseră în slugi ai comuniştilor. În semn de protest, a început să scrie cuplete antiregim, care se bucurau de mare apreciere în rândul publicului, dar care l-au transformat într-un indezirabil în ochii partidului.

În 1947, dezgustat şi resemnat, a luat drumul pribegiei şi, ajutat de actriţa Elvira Popescu, a ajuns la Paris. Aici, avea să cânte alături de celebra Edith Piaf.  La scurt timp, a plecat în Germania, unde a colaborat cu postul de radio Europa Liberă, iar în final a traversat Oceanul şi s-a stabilit în New York, unde a trăit până la finalul vieţii, consumat de dorinţa de a se întoarce acasă.

În exil, a continuat să scrie şi să cânte despre regimul comunist. În anii 1947-1948, prin cârciumile bucureştene răsunau satirele sale. Jean Moscopol nu ierta pe nimeni care pactiza cu regimul, de la patriarhul Justinian Marina, până la scriitorul Mihail Sadoveanu. Însă principala „victimă“ ironiilor sale acide era însuşi liderul comunist, Petru Groza, pe care l-a numit „bou“.

Am dat odată nişte epigrame anodine la postul Europa Liberă şi, de atunci, nu mai exist. Aici, în America, nu am dus-o uşor. Am fost paznic de noapte într-un magazin, am mai cântat şi fluierat pe la adunările româneşti şi greceşti din Queens şi Astoria. S-au plictisit şi cei de aici de mine. Vocea o am încă bună, dar nu mai sunt la modă nici aici, nici acolo, în ţară. Mi-e un cumplit dor de România!” afirma Jean Moscopol, în „9 caiete albastre“.

„Un senior al cântecului, un Maurice Chevalier al muzicii românești”

„George Enescu a spus că nu există muzică uşoară şi muzică grea, ci numai muzică bună şi proastă. Jean Moscopol făcea muzică bună. Cred că el, Moscopol, a fost un Maurice Chevalier al muzicii româneşti. Era un senior al cântecului, de o eleganţă perfectă, sufletească şi vestimentară!”, declara, în 1993, Gică Petrescu.

Comuniştii au încercat să-l exileze și din memoria neamului

Deoarece, tot timpul a protestat vehement împotriva rusificării țării sale, regimul comunist a încercat să-i închidă gura. I-a distrus cariera şi, după ce a părăsit România, a vrut să şteargă orice urmă a existenţei sale, aşa că o biografie a celui care a fost Jean Moscopol e dificil de reconstituit. În 2006, Televiziunea Română a difuzat „Misteriosul Moscopol-Profetul“, un documentar monografic realizat de regizorul Ştefan Gladin.

Din păcate, în munca sa de documentare a ajuns la concluzia că nici Biblioteca Centrală de Stat, nici fonovideo-teca Uniunii Compozitorilor, nici Biblioteca Academiei nu au date despre charismaticul disident. Abia în arhivele Radioului a găsit, printre programele anilor ’30-’40, o fotografie a acestui veritabil star, un bărbat frumos.

Lipsa de informaţii nu era întâmplătoare, ci consecinţa atitudinii lui Jean Moscopol faţă de regimul dictatorial care se instaurase în România. Noii stăpâni au dorit să-l şteargă din conştiinţa naţională. N-au reuşit.

Alinat doar de dragostea publicului

„Deşi a avut o ascensiune fulminantă, şi-a trăit gloria în singurătate, mulţumindu-se doar cu aplauzele publicului. Nu s-a căsătorit niciodată, iar în privinţa intimităţii era cât se poate de discret. Era foarte, foarte iubit de femei.

Nu a fost căsătorit şi n-a avut copii. A avut o prietenă care s-a sinucis. Poate şi lucrul acesta a contribuit la hotărârea de a pleca din ţară. Această prietenă era o blondă frumoasă, îmi amintesc cum îi admiram fotografiile”, povestea nepoata artistului.

Jean Moscopol s-a prăpădit, singur şi trist, în 1980, la New York. Familia a aflat de moartea lui de la Europa Liberă. Nu a reușit să-i aducă trupul în țară din cauza securiștilor. În mormântul său din Cimitirul Sf. Constantin, din Brăila natală, se află un obiect care i-a aparținut.

Edit foto: Narcisa Tomulescu