Iuliu Maniu, nume de cod „Tom”, un important, controversat și carismatic politician român. Liderul țărănist care a făcut alianță cu Partidul Comunist interzis de lege

Dan Mlădinoiu 31.07.2022, 07:30
Iuliu Maniu, nume de cod „Tom”, un important, controversat și carismatic politician român. Liderul țărănist care a făcut alianță cu Partidul Comunist interzis de lege

Iuliu Maniu (n. 8 ianuarie 1873, Şimleul Silvaniei, judeţul Sălaj- d. 5 februarie 1953, Sighet), a fost unul dintre cei mai prestigioşi oameni politici din istoria României, membru de onoare al Academiei Române din 7 iunie 1919.

Iuliu Maniu a rămas în conştiinţa publică drept liderul permanent al opoziţiei

Având o carieră politică ce s-a întins pe parcursul a 56 de ani, Iuliu Maniu s-a numărat printre marii oameni de stat ai ţării noastre, luptând cu perseverenţă împotriva tendinţelor autoritare ca un adevărat apărător al democraţiei. Clar un personaj carismatic, așa cum era animată scena acestei țări în prima jumătate a veacului trecut, înainte de instaurarea pârjolului comunist.

S-a implicat activ în realizarea Marii Uniri de la 1 decembrie 1918, iar din funcţia de preşedinte al Consiliului Dirigent a reuşit integrarea rapidă a administraţiei din Transilvania în cea a României reîntregite. Calitatea care l-a consacrat în prim planul scenei politice a fost moralitatea ireproşabilă, motiv pentru care era numit „sfinxul de la Bădăcin”, locul unde a copilărit şi unde la maturitate se retrăgea pentru a se odihni.

Cu toate acestea, Iuliu Maniu a rămas în conştiinţa publică drept liderul permanent al opoziţiei, teren pe care nu a putut fi egalat. A dus o luptă neîncetată împotriva oprimării austro-ungare asupra Ardealului românesc, împotriva dominaţiei lui Ionel Brătianu în viaţa politică şi împotriva sovietizării ţării de către autorităţile comuniste.

Iuliu Maniu, nume de cod “Tom”, un important, controversat și carismatic politician roman
Iuliu Maniu, nume de cod “Tom”, un important, controversat și carismatic politician roman

Important actor al Marii Uniri

Iuliu Maniu a avut un rol hotărâtor în pregătirea unirii Transilvaniei cu Vechiul Regat. La sfârșitul lui octombrie 1918 la Viena, a înființat Consiliul Național al Românilor din Transilvania. S-a numărat printre organizatorii Marii Adunări de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918, unde s-a decis unirea Transilvaniei cu Regatul României. Pe 2 decembrie 1918 a fost ales în funcția de președinte al Consiliului Dirigent al Transilvaniei, funcție echivalentă cu cea de guvernator, îndeplinind totodată și funcția de ministru de interne.

La 9 august 1919 conferinţa Naţională a PNR l-a ales în funcţia de preşedinte al partidului. Nu a recunoscut Constituția din 1923, afirmând că ar fi nulă de drept. Președinte al Partidului Național Țărănesc (1926-1933 și 1937-1947), de trei ori prim-ministru al României, între 1928-1933.

Colaborarea cu un contestatar al Trianonului

În plan extern a colaborat cu lordul Rothermere, fervent susținător al revizuirii tratatului de la Trianon și a frontierelor româno-ungare. Pe 25 noiembrie 1937 a fost încheiat Pactul de neagresiune electorală între Iuliu Maniu şi Corneliu Zelea Codreanu, căpitanul Mişcării Legionare, la care au aderat Gheorghe I. Brătianu şi Constantin Argetoianu. S-a opus în permanență guvernării autocratice a regelui Carol al II-lea. În 15 decembrie 1938, Iuliu Maniu și alți 50 de membri importanți, ardeleni și bănățeni ai Partidului Național Țărănesc, i-au prezentat acestuia un memorandum: Patria de lux. Memorandumul românilor din Transilvania (Ardeal, Banat, Crișana, Satu-Mare, Maramureș, în care este sever criticată dictatura regală și centralizarea excesivă a țării.

La 6 martie 1945, s-a opus instalării guvernului Groza, protestând continuu împotriva încălcării democrației. Maniu, a obținut, alături de PNȚ, o victorie zdrobitoare în alegerile din 19 noiembrie 1946, rezultate anulate prin falsificarea voturilor de către comuniști.

Dar, în urma înscenării de la Tămădău, a fost arestat la 14 iulie 1947 de autoritățile comuniste și judecat pentru „înaltă trădare” în procesul început la 29 octombrie 1947. Printr-o sentință dată în mai puțin de două săptămâni, era condamnat la închisoare pe viață. A murit la 5 februarie 1953, într-o celulă a închisorii de la Sighet. Cadavrul a fost aruncat într-o groapă din Cimitirul Săracilor, de la marginea orașului Sighet.

Iuliu Maniu, nume de cod “Tom”, un important, controversat și carismatic politician roman
Iuliu Maniu, nume de cod “Tom”, un important, controversat și carismatic politician roman

Agent al serviciilor secrete britanice

O serie de interviuri acordate de către istoricul britanic Dennis Deletant, în care acesta recunoaște deschis faptul că Iuliu Maniu, fost lider țărănist în perioada interbelică, era agent al serviciilor secrete britanice, au produs vâlvă. De exemplu, într-unul pentru ActiveNews, din 2015, istoricul Alex Mihai Stoenescu dezvăluia și numele de cod al politicianului român: „Tom”.

A se marșa pe ideea că Iuliu „Tom” Maniu a fost un politician providențial, care a acceptat să colaboreze cu Guvernul altui stat, doar din pur patriotism, așa cum se insinuează, reprezintă o mistificare a faptelor.

Maniu nu a colaborat cu serviciile secrete britanice din constrângere, iar acest fapt se înscrie într-o serie mai lungă de acțiuni anti-românești și anti-democratice pe care fostul lider ardelean le-a întreprins pentru acapararea puterii în România.

Maniu se declara a fi un patriot maghiar

Dimpotrivă, luliu Maniu se declara patriot maghiar, ripostând la invectivele care i se aduceau pentru că este etnic roman. Aceste declarații au fost cercetate de lorga în arhiva Parlamentului de la Budapesta, în original în limba maghiară, și au fost publicate în ziarul românesc “Unirea” din Blaj. De altfel, în acest ziar, profesorul Alesiu Viciu scria următoarele:

„La alte popoare, o nulitate ca Eminescu ar fi murit ignorat și uitat”, înfierând „cultul rușinos al lui Eminescu”.

Altfel spus, este posibil ca luliu Maniu să fi folosit un truc pentru a-i păcăli pe asupritori. Realitatea istorică arată că nu. În totală contradicție cu declarațiile abominabile la adresa Iui Eminescu din ziarul canonicilor blăjeni, preotul ardelean Ilie Miron Cristea, viitorul Patriarh, își dădea doctoratul la Budapesta, în inima Ungariei, cu o admirabilă teză: „Opera poetică a Iui Mihai Eminescu”, pe care o publica în limba maghiară.

Iuliu Maniu, nume de cod “Tom”, un important, controversat și carismatic politician roman
Iuliu Maniu, nume de cod “Tom”, un important, controversat și carismatic politician roman

Sub frâul lui Maniu, PNȚ s-a aliat politic cu Partidul Comunist din România, formațiune interzisă de lege pentru activitățile anti-românești

La alegerile locale din 1926, partidul lui luliu Maniu acceptă pentru prima dată alianța electorală cu Partidul Comunist din România, agentură sovietică infiltrată în rîndurile Blocului Muncitoresc-Țărănesc. Fenomenul avea să se repete de mai multe ori pînă la 1944, cînd PNȚ și PCR s-au aliat pentru răsturnarea lui Ion Antonescu, dar aceste colaborări, care astăzi par bizare și ,care, în 1931, au adus pentru prima dată deputați comuniști în Parlament, nu au fost decît un simptom al orientării generale de stânga a partidului.

Congresul Partidului Național, desfășurat la 10 octombrie 1926 în sala Transilvania din București a aprobat “cu aclamații” fuziunea, principiile generale, programul și statutul Partidului Național Țărănesc”.

Referitor la adeziunea maselor la Partidul Țărănesc al lui Ion Mihalache, topit în PNȚ, afirmația se sprijinea pe înțelegerile cu Partidul Social Democrat și pe pactul secret încheiat cu Partidul Comunist din România, agentura sovietică interzisă prin lege.

Baza înțelegerii secrete dintre PNȚ și Partidul Comunist din România viza o alianță între țărani și muncitori prin intermediul a două formațiuni politice și, nu în ultimul rînd, legalizarea PCR. Atitudinea lui Iorga a fost promptă: „În curînd, un adevărat Parlament își va începe ședințele Adunarea lor”. În 1929, PNȚ-ul aflat la guvernare trimitea o echipă de specialiști în URSS pentru schimb de experiență.

Revenirea ilegală a lui Carol al II-lea pe tron

Maniu a încercat încă din 1928 să-l readucă pe tron pe Carol al II-lea, un civil acuzat de dezertare și lașitate. PNȚ organizează în acest scop o serie de agitații și manifestări, între care Adunarea Națională de la Alba Iulia și Marșul asupra Bucureștilor. Instituțiile de forță au zădărnicit planul ce urmărea ca răzmerița țărănistă să fie încununată cu revenirea lui Carol.

Între Carol Caraiman și omniprezentul lord Rothermere a intervenit o înțelegere privind o revizuire a condițiilor în care Transilvania a revenit la România, în schimbul sprijinului pentru ocuparea tronului regal. Imediat, concernul de presă al lordului Rothermere, din care făceau parte ziare importante, ca Daily Mail, a declanșat o campanie de presă în vederea revizuirii granițelor Ungariei, în plus, au fost tipărite în Ungaria 20 000 de manifeste, conținînd Proclamația pentru țară a lui Carol Caraiman.
Răspunzător de dictatura regală

Tot ceea ce se construise din 1866 pentru credibilitatea instituției monarhice în România și pentru stabilitatea instituțiilor statului democratic s-a prăbușit atunci. Apăruse un voievod de Alba-Iulia, ca o recunoaștere a existenței separate a Transilvaniei, Bugetul statului susținea bănci particulare, iar înzestrarea Armatei s-a făcut după principiul afacerii, fără nici un interes pentru nevoile de apărare ale țării, în sfîrșit, regimul instituit prin lovitura de stat din 1930 va conduce inevitabil la dictatura regală, la pierderea integrității teritoriale și la instalarea dictaturii militare, țara trezindu-se în fața celui de-al doilea război mondial fără rezervă politică și dezorganizată militar, subordonată total pe plan extern intereselor altor state.

Manevrînd șantajul legitimității, Carol al II-lea va slăbi pînă la pieire sistemul democratic, regimul parlamentar, monarhia și politica externă ale țării. luliu Maniu este principalul responsabil politic pentru această catastrofă și primul vinovat dintr-un șir lung de vinovați.

Fonduri masive de la bănci străine contractate de PNȚ

A fost deja probat cu documente incontestabile că, în efortul de răsturnare a guvernului liberal din 1928, Partidul Național Țărănesc a contractat împrumuturi imense pe numele liderilor săi.

Principala sursă a fondurilor a fost banca Marmorosch Blank, care a primit ordin de la organizații oculte din Occident, ce sprijineau urcarea lui Carol Caraiman pe Tron, să ofere liderilor PNȚ credite fără limită și fără acoperire. Aici se află motivul secret al ordinului dat de Carol al II-lea, ca bugetul țării să acopere deficitul băncii Blank.

Un alt detaliu semnificativ, pe care azi îl considerăm profund nedemocratic, este modul în care Maniu controla obediența parlamentarilor săi. Înainte de a intra în Parlament, aceștia îi înmânau liderului țărănist demisiile în alb, astfel încât acesta să fie sigur că nu vor ieși din cuvântul său.

 

Recomandare Video Impact.ro
Urmăriți Impact.ro și pe