Editorial Alin Buzărin

Iohannis-Biden, o poză pe furiș și o invitație povestită

Alin Buzărin 15.06.2021, 16:50
Iohannis-Biden, o poză pe furiș și o invitație povestită

Președintele nostru urechează Rusia și face temenele Americii. Iar Americii nu-i prea pasă. Priviți această imagine, surprinsă luni la Summit-ul NATO de la Bruxelles. Președinții României și Statelor Unite se salută regulamentar, ciocnindu-se pumn în pumn. Klaus se uită la Joe, dar Joe, aproape octogenar, privește absent în altă parte. Senzația e că democratul american habar n-are cine îi atinge încheieturile.

Cât contăm?

În mod normal, când se întâlnesc doi șefi de stat, ei se uită unul la celălalt, se privesc în ochi. Fotoreporterii îi pozează din față, și dacă nu le pot imortaliza zâmbetul, camuflat de mască, atunci încearcă măcar să le surprindă ochii zâmbind. Poza publicată în România pare cu totul altceva decât o imagine cu președinții a două țări. Mai degrabă avem de-a face cu o fotografie de paparazzi, făcută pe furiș. Mesajul pe care îl transmite această imagine e cât de puțin contăm în ochii celor puternici, chiar dacă nu mai știm cum să facem ca să le căutăm în coarne.

Filmulețul

De la Bruxelles, Klaus Iohannis le-a trimis românilor un filmuleț de două minute și ceva, în care le-a spus că l-a invitat pe Joe Biden în România, să contnuie discuțiile constructive de la sediul NATO, despre cutare parteneriat strategic. Aha, am înțeles!, chit că dacă numărul unu de la Casa Albă s-a referit la acel parteneriat la Bruxelles, n-a făcut-o doar separat cu omologul său român, ci la grămadă, cu președintele Poloniei și cu șefii de state din Țările Baltice.

Asigurându-și compatrioții de profundele sale sentimente filoamericane și filooccidentale, președintele României n-a ezitat, în lapidarul filmuleț trimis din capitala Belgiei, să ducă plecăciunea până la capăt, avertizând asupra pericolului rusesc. Nu strică niciodată două vorbe de ocară la adresa lui Putin, chiar dacă numele președintelui rus nu e pronunțat clar, ci doar subînțeles.

Amintiri

Involuntar, gândurile ne duc spre vizita lui Richard Nixon în România, acum o aproape o jumătate de veac, cu sute de mii de oameni pe străzile Bucureștiului. Câțiva ani mai tărziu ne-a trecut pragul Gerald Ford. Apoi, în 1978 Ceaușescu a fost primit cu mare fast la Casa Albă de Jimmy Carter. În fine, pe 22 noiembrie 2002, atunci când Bush-fiul ne-a vizitat Capitala, ploaia s-a oprit și a ieșit curcubeul.

Rugăminte: nu căutați în aceste amintiri vreo apologie a lui Ceaușescu sau a lui Iliescu. Luați-le exact așa cum sunt, drept simple observații asupra relațiilor româno-americane. Atunci, pe vremuri, eram parteneri reali de dialog. Acum suntem doar o colonie ideologică a Statelor Unite, îndoctrinați să-l tragem de urechi pe Putin și bucuroși dacă Joe Biden ne atinge oasele pumnului pentru o clipă, atât cât să se facă o poză.

Iar fotografia care ne e vârâtă pe gât ca imaginea unui eveniment istoric, în realitate nu e altceva decât o mare umilință!

DĂ PLAY ȘI FII MAI INFORMAT DECÂT PRIETENII TĂI