Interdicțiile lui Nicolae Ceaușescu impuse Bricului Mircea care aproape l-au pus pe butuci. De ce nu-i suporta dictatorul pe marinari

Nicolae Ceaușescu n-a fost deloc un admirator al marinarilor și a arătat acest lucru cu mai multe ocazii, dar mai ales în atitudinea pe care a avut-o față de Bricul Mircea, nava-școală care, cu mirare, încă mai este și astăzi mândria marinei românești. În anii ’80, dictatorul a fost foarte ostil oricărei intenții din partea amiralității de a duce nava-școală dincolo de țărmurile Mării Negre și a interzis toate participările la regatele care contribuie la crearea unei bune imagini în lume a marinei unor state și aduc experiență de navigare pentru tinerii marinari.

Nicolae Ceaușescu a fost preludiul degradării marinei românești, iar asta o știe cel mai bine amiralitatea

Un lucru a fost cert la Nicolae Ceaușescu: n-a fost deloc prieten cu marea și, probabil și influențat de ideile întunecate ale soției sale, nici ceilalți români nu trebuia să se avânte prea mult dincolo de granițele României.

Azi, avem tendința să credem că marina noastră s-a distrus după Revoluție. În parte, este adevărat, dar ea a început să fie pusă pe butuci încă din timpul lui Ceaușescu, deoarece nu lua în calcul faptul că o marină experimentată este acea marină care călătorește pe cât mai multe mări și oceane, nu aceea care stă doar în această „oală” pe care o numim Marea Neagră.

Interdicțiile impuse de Nicolae Ceaușescu Bricului Mircea

Tradiția internațională a marinei spune că este bine ca navele destoinice sau cu o istorie impresionantă (și nu numai) să participe la regatele care se organizează periodic în diverse porturi ale lumii. Aceste regate sunt și o celebrare a triumfului omului asupra naturii. Așa cum în 1969 omul a înfruntat spațiul cosmic, în urmă cu câteva mii de ani, omul a pornit de la înfruntarea mărilor. Datorită acestui curaj și al nenumăratelor sacrificii, cunoaștem azi cea mai mare parte a lumii în care trăim. Înainte de aviație, prin marină am descoperit lumea.

Ceaușescu a ignorat acest aspect profund, iar în anii ’80, a interzis Bricului Mircea orice participare la vreo regată care avea loc în afara bazinului Mării Negre. Această decizie a afectat profund modul de pregătire a studenților marinari. Ultima ieșire din Pontul Euxin, din vremea dictatorului, a fost marșul de instrucție din 30 iunie – 9 august 1980, cu escale la Toulon, Barcelona și La Valetta.

Impact.ro

Imaginile indecente cu Elena Udrea au scăpat pe internet! Doar iubitul o mai vede AȘA...

Impact.ro

După această imagine, a urmat un DEZASTRU! Finalul depășește orice imaginație FOTO

De atunci, toate echipajele care s-au succedat în anii ’80 pe Bricul Mircea n-au mai ieșit din Marea Neagră. Argumentul de fațadă al PCR-ului ținea de costurile mult prea ridicate ale călătoriilor. Și știm că Ceaușescu urmărea cu ardoare achitarea datoriilor externe.

De exemplu, a fost cazul Marii Regate Columbus 92, care s-a organizat în Italia, Spania, Portugalia, Puerto Rico, SUA şi Marea Britanie între aprilie și august 1992 (se celebra al cincilea centenar al descoperirii Americii). Acordul trebuie cerut de la Ministerul Apărării Naționale cu câțiva ani înainte, pentru că pregătirile pe mare durează mult, la fel și strângerea fondului pentru achitarea călătoriei. Bricului Mircea i s-a interzis participarea pentru că „aventura” costa vreo 100.000 de dolari.

La fel s-a întâmplat și cu Regata Marile Veliere din Argentina. Costul era cam tot de 100.000 de dolari.

Care era, de fapt, motivul lui Ceaușescu, pentru care interzicea pregătirea studenților marinari în afara Mării Negre

Adevăratul motiv al interdicțiilor era teama dictatorului că echipajele ar fi profitat de ocazie și ar fi rămas prin țările străine, în Occident, unde să ceară azil politic.

Marșurile de instrucție trebuia executate doar pe Marea Neagră, cum a fost, de exemplu, cel efectuat în perioada 17 iulie-19 au­gust 1989 de 25 de ofiţeri, 19 maiştri militari, 156 de elevi şi militari în termen, sub comanda căpita­nului de rangul I Constantin Pora. Cu acel prilej, au fost vizitate porturile Varna, Istanbul, Sevastopol şi Su­humi. În plus, era și mai ieftin. Exista și un oarecare temei pentru această teamă.

De exemplu, cu prilejul parti­cipării bricului „Mircea” la o regată a navelor veliere, organizată de SUA şi desfăşurată în vara anului 1976 în Oceanul Atlantic, echipajul navei româneşti a acostat şi în Portul New York.

Fostul şef al Direcţiei de Informaţii a Armatei, viceamiralul Şte­fan Dinu, a relatat în volumul său de memorii că „pentru elevii Institutului de Marină era o minunată ocazie de a aplica cele învăţate pe băncile şcolii într-un marş trans­ocea­nic. […] Din mesajele radio primite, rezulta că întreaga activitate a navei s-a desfăşurat conform cu programul convenit cu auto­rităţile oraşelor-porturi în care s-au prevăzut escale ale navei, cu ex­cepţia New York-ului. […] La apelul făcut înainte de plecarea de la cheu (din Portul New York – n.r.), patru membri din echipaj lipseau: un ofiţer, un subofi­ţer, un elev şi un gradat în termen”.

De-atunci, probabil că dictatorul s-a învățat minte și a acționat ca atare.