Gheorghe Turda a trăit momente cumplite, chiar înainte ca mama sa să se stingă din viață. Artistul a dezvăluit, în exclusivitate pentru redacția PlayTech-Impact, detalii teribile: „Vă dau cuvântul meu de onoare!”
Gheroghe Turda și-a dedicat viața scenei. Acolo, printre instrumentiști și în fața publicului, artistul a trăit o experiență paranormală ce i-a făcut sângele să-i înghețe în vene. Câteva minute mai târziu, a primit o veste cumplită: mama sa, care era la câteva sute de kilometri depărtare, tocmai se stinsese din viață.
„Vă dau cuvântul de onoare că, la un moment dat, în plin spectacol, mi s-a ivit în faţa ochilor figura mamei, printre cele ale instrumentiştilor. Mi s-a înceţoşat pur şi simplu privirea şi mi-am văzut clar mama. Colegul cu care eram in lojă, medic de profesie, s-a prins că ceva nu e în regulă cu mine şi m-a şi întrebat dacă am nevoie de vreun ajutor. Spectacolul a continuat, iar eu înţelesesem că şi firul vieţii făcuse acelaşi lucru, cu sau fără mama mea. Când am ajuns acasă, m-a întâmpinat soţia cu următoarele cuvinte: În seara asta trebuie să te odihneşti bine, fiindcă mâine vei avea un drum lung de făcut!. I-am replicat imediat: „Ştiu, a murit mama! „Dar de unde ştii?”, m-a întrebat ea, mirată. Şi i-am povestit ce mi s-a întâmplat!”, a povestit în detaliu, pentru redacția PlayTech- Impact, Gheorghe Turda.
Nu a mai așteptat nicio clipă. Și-a pregătit un bagaj cu strictul necesar și a pornit la drum, spre Săpânța. După o călătorie ce a durat întreaga noapte, la primele ore ale dimineții, Gheorghe Turda pășea în curtea casei părintești, pentru a-și lua ultimul adio de la mama sa. Părinţii lui Gheorghe Turda sunt înmormântați în Cimitirul Vesel din Săpânţa, loc cu nume şi renume nu doar la noi, la români. Gheorghe Turda se mândreşte cu faptul că e nepot de unchi al regretatului artist Stan Ioan Pătraş, renumit pentru cele peste 700 de cruci sculptate şi pictate în cimitirul din Săpânţa.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]„Noi, în zonă, avem un albastru, numit şi albastru de Săpânţa, care-i face concurenţă reală mult mai celebrului albastru de Voroneţ. Şi, da, am şi eu un loc în acel cimitir, dar vă garantez că nu mă grăbesc să plec din această lume. Toate la vremea lor! După cum nici nu ştiu ce epitafuri mi s-ar cuveni pe crucea ce-mi va reveni, fiindcă mai am timp să mă gândesc la ele!”, ne-a mărturisit Gheorghe Turda.
Gheorghe Turda și sora sa au făcut un cadou deosebit bucureștenilor. Cei doi au decis să doneze crucea tatălui lor din Săpânţa Bisericii maramureşene din Muzeul Satului, din Capitală, ca lumea să aibă şi aici, în sud, o bucată din frumuseţile zonei lui natale, de care e atât de legat sufleteşte. Lucrarea poate fi văzută în orice anotimp, în incinta muzeului în aer liber din București.
