SPECIAL

Foametea din Rusia si ajutorul american primit sau, pe românește, pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești. SPECIAL

Dan Mlădinoiu 23.09.2021, 13:27
Foametea din Rusia si ajutorul american primit sau, pe românește, pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești. SPECIAL

Așa cum îi stă “bine” unui regim politic odios (comunismul), provenit din părintele său ( bolșevismul), acesta a pornit la infamu-i drum sub auspicii de rău augur. După Primul Război Mondial altul de natură civilă pricinuit de Revoluția Rusă își arăta colții. Între anii 1921-1922 proaspătul guvern sovietic s-a confruntat cu teribila Majestatea Sa Foamea. O criză ce a curmat milioane de vieți. Cu siguranță, numărul victimelor ar fi fost mult mai mare dacă nu interveneau ajutoarele externe.

Foametea din Rusia si ajutorul american primit

În vremea desfășurării războiului civil dintre bolșevici și oponenții lor, asupra Rusiei s-a abătut o foamete teribilă. Ea a afectat în special regiunea Volgăi din care făcea parte micul oraș Buzuluck. Apogeul a fost atins în vara anului 1922, atunci când aproape 30 de milioane de oameni erau subnutriți. Situația se deteriorase cumplit, deoarece Comisariatul Popular pentru Agricultură și cel pentru Aprovizionare au comandat rechiziții de cereale, fapt cu urmări nefaste asupra  semințelor destinate următoarei însămânțări. Criza alimentară s-a transformat apoi în foamete.

Confruntat cu amploarea dezastrului, Lenin a abandonat  politica sa de izolaționism și a decis să solicite ajutor internațional, permițând organizațiilor străine să intervină pe teritoriul rus.

 

Ce s-a întâmplat acum 100 de ani

În urmă cu un secol, la câțiva ani după ce bolșevicii au preluat puterea, aproximativ 40 de milioane de oameni din Rusia trăiau sub imperiul foametei. Odată cu sfârșitul s-a ajuns pur și simplu la acte de canibalism.

În noiembrie 1917, bolșevicii au preluat puterea în Rusia printr-o lovitură de stat. A fost punctul care l-a determinat pe Lenin să intre într-un război ideologic împotriva lumii capitaliste. El îi acuza pe americani, francezi și englezi că au încercat să răstoarne noua putere comunistă de la Moscova, pentru a restabili sistemul monarhic.

În urma cu un secol in Rusia a fost foamete
În urma cu un secol in Rusia a fost foamete

Originea foametei

În asemenea context de război civil, bolșevicii trimit soldați pentru a rechiziționa culturi în mediul rural, în vederea aprovizionării orașelor și a armatei. Din 1919-1920 asemenea practică i-a împins pe țărani să reducă intens dimensiunea suprafețelor cultivate, pentru a-și concentra producția asupra propriilor nevoi.

În 1921, o iarnă extrem de rece urmată de o vară uscată a dus la o recoltă dezastruoasă. Deja, aprovizionarea cu alimente este redusă, dat fiind reacția menționată a țăranilor. Epidemiile de holeră și tifos au adus Rusia într-o situație mai mult decât precară.

Efectele foametei au avut mai multe origini: climatice, economice și politice

Agricultura rusă rămăsese într-un stadiu arhaic, dificultățile sale cronice fiind moștenite din vechiul regim. Predomină populația rurală, iar țărănimea analfabetă era dotată cu unelte rudimentare. Primul Război Mondial a dus la o scădere a producției în sectorul civil al economiei (produse alimentare) deoarece fabricile fuseseră transformate, în scop militar.

”Comunismul de război” produce deficite de producție și de rezervă la nivel local. Introdusă după revoluția din 1917 și menținută până în martie 1921, această politică a conferit  statului monopolul asupra cerealelor și a stabilit prețuri fixe derizorii la produsele agricole.

Foamea s-a stabilit în mai multe orașe

Regimul centralizat s-a înrăutățit în primăvara lui 1918. Foamea a pus stăpânire pe orașe. Cu toate acestea, pentru bolșevici, aprovizionarea populației urbane – baza Revoluției – și armata era o prioritate. Kulakii, o categorie de țărani definiți ca „bogați” și susceptibili de a avea surplusuri, sunt vizați de către Comisariatul Popular pentru Aprovizionare.

Seceta din vara anului 1920 a marcat începutul foametei ucigașe care a provocat moartea a câteva milioane de oameni, recoltele finnd foarte scăzute. În ceea ce privește vara anului 1921, situația urma să devină și mai gravă.

Puterea cere muncitorilor să sprijine țărănimea săracă prin crearea unor detașamente pentru a ajuta la recoltarea și răscumpărarea unei părți din cereale,

Criza a lovit greu autoritățile ruse

Odată cu intrarea în vigoare a NEP (Noua Economie Politică) în martie 1921 – obiectivul fiind restabilirea „alianței” oarecum zdruncinată dintre țărănime și putere – rechiziționarea produselor agricole a încetat. Au fost decretate apoi alte măsuri, mai mult sau mai puțin de durată, însă aceste strategii nu au dat rezultatele scontate.

Copleșit de amploarea crizei, guvernul condus de Lenin decide să apeleze la ajutor internațional și pentru cei flămânzi

În iulie 1921, guvernul sovietic a permis crearea Comitetului civil pan-rus pentru a ajuta populația confruntată cu foamea, adunând personalități din lumea intelectuală și personalități cunoscute în străinătate. Printre ele, sciitorul și activistul politic, Maxim Gorki. El adresează un apel către francezi prin ziarul L’Humanité pe 14 august 1921: „Cetățeni, o foamete fără precedent se dezlănțuie în Rusia. Ajutorul dvs. este necesar către poporul rus!”.

S-a semnat un acord

La 20 august 1921, organizația de prim ajutor care a semnat un acord cu Rusia a fost American Relief Association (ARA). Un acord similar a fost parafat la scurt timp cu exploratorul norvegian, laureat al Premiului Nobel pentru Pace, Fridtjof Nansen. Acesta reprezenta organizațiile voluntare europene, iar Comitetul său supraveghea majoritatea Crucilor Roșii naționale.

Astfel, din septembrie 1921, operațiunile de ajutor internațional către Rusia s-au succedat continuu. S-au livrat produse cerealiere, îmbrăcăminte, medicamente, echipamente. Până în lulie 1923.

Americanii răspund la apelul de ajutor al Rusiei

Pentru a nu se discredita, la început, puterea bolșevică negase foametea. Lenin și Comitetul Central al Partidului Comunist întârziau orice cerere de ajutor extern. Cu toate acestea, în fața crizei, Lenin i-a cerut lui Maxim Gorky, așa cum s-a precizat anterior, să lanseze un apel către comunitatea internațională. La 13 iulie 1921, literatul a implorat autoritățile din Europa și America să ajute poporul rus fără alte întârzieri și să le dea pâine și medicamente.

Textul lui Gorky este adresat secretarului de comerț al SUA, Herbert Hoover. Omul de afaceri își dezvoltase o experiență în domeniul ajutorului umanitar în timpul Primului Război Mondial. Grație lui, Statele Unite și-au trimis surplusul de culturi în Rusia timp de aproape doi ani.

Câte cantine au fost deschise de americani

Administrația Americană de Ajutor avea 385 de ofițeri. Respectiva instituție a deschis 18.000 de cantine și 1.800 de spitale în regiunile rusești afectate. Deși ajutorul american a fost esențial pentru a pune capăt foametei, bolșevicii l-au întâmpinat cu suspiciune. Se temeau că armata de capitaliști dispusă la salvarea lor va discredita regimul sovietic și va veni să promoveze economia de piață. Mai mult, inițial, rușii numiseră acest episod al foametei o “calomnie propagată de imperialiști”. Totuși, la 1 septembrie 1921 prima navă americană cu ajutor alimentar ajunge la Sankt Petersburg, își amintește istoricul Douglas Smith în lucrarea sa “Russian Job”.

Organizația neguvernamentală ARA  fondată de ministrul comerțului și viitorul președinte al Statelor Unite, Herbert Hoover, pentru a hrăni populațiile din Europa afectate de Primul Război Mondial, răspunde apelului de ajutor sovietic.

John Smith, liderul organizației,  povestește operațiunea ARA prin ochii echipei americane trimise la fața locului,așa cum a notat jurnalistul Anna Reid în “Literary Journal.” Cele 200 de americani, ajutate de 80.000 de ruși, au distribuit, la vârful operației, în vara anului 1922, mese și ajutor medical către 8,5 milioane de oameni, de la Marea Caspică până la Ural”.

În loc de mulțumiri, “spioni americani”

Odată cu terminarea celui mai grav episod al foametei, Lenin expulsează ARA. Nici Hoover nu este nemulțumit de ruperea relațiilor, neștiind dacă cel mai bun mod de a îmblânzi bolșevicii este să tranzacționeze cu ei sau să-i izoleze. ”Smith se mișcă ceva mai repede cu privire la problema spionajului, în care ARA s-a angajat intenționat sau nu”, după cum se plângea savantul rus Richard Lourie în “Los Angeles Review of Books”.

Stalin i-a numit pe voluntarii ARA ”cei mai eficienți spioni ai burgheziei mondiale”. Dictatorul afirma că marea majoritate a personalului său a plătit un preț mare pentru colaborarea lor cu americanii. După ce operațiunea s-a încheiat în vara anului 1923, mulți dintre cei ce i-au salvat pe ruși de la moartea prin inaniție au fost exilați sau trimiși în închisori. (sursa:cbs.ca)