Tuturor ni s-a întâmplat măcar o dată să fim revoltați de cantitatea de plastic, carton sau alte materiale folosite în momentul în care am plasat o comandă pentru un simplu burete de cosmetică, un creion sau pentru produse din industria pharma care conțineau o singură pastilă. Multe dintre asociațiile de proprietari din România nu au dezvoltat încă sisteme de colectare selectivă astfel că sunt cantități impresionante de materiale reciclabile care nu ajung la punctele de colectare. Impact.ro a stat de vorbă cu Geanin Șerban, președintele asociației OIREP Ambalaje, care spune că toată această risipă vine cu un cost pentru producător și firma de curierat.
Guvernele pun mai mult accent pe atribuirea unor legi speciale, cum ar fi în cazul în care un produs deteriorat în timpul transportului, fabricantul trebuie să aibă responsabilitatea de reciclare a ambalajului sau a produsului. Problema însă se naște în lanțul de reciclare și la consumator, care trebuie să aibă o infrastructură dedicată nevoilor de reciclare a ambalajelor care ajung prin cumpărături directe sau online într-o gospodărie. Cantitatea de materiale folosite este însă responsabilitatea producătorului.
„Ține de decizia producătorului sau a firmei de curierat, cu cât ambalaj împachetează produsul respectiv. La nivel european există acea piramidă pentru deșeuri, și ar trebui încă din faza de design, de proiectare să fie cât mai puțin, astfel încât să scadă cantitatea de deșeu de ambalaj introduse în piață. Nu este în puterea noastră de a influența.
Există teoretic în România colectarea separată, mai ales dacă spuneți de bloc, mai mult sau mai puțin implementată și eficientă, ar trebui ca fiecare imobil să aibă acces la insule sqau posibilitatea de a se debarasa de ambalajul respectiv punându-l separat în funcție de materialul din care este confecționat. Asta intră în sarcina operatorului de salubritate, să pună la dispoziție infrastructura de colectare selectivă.”, spune specialistul.
Din fericire legislația prevede ca firmele de curierat sau producătorii să plătească pentru fiecare kilogram de plastic, carton sau alte materiale reciclabile puse pe piață. Costul nu este unul de ignorat, cu toate acestea se pare că pentru a ajunge produsele în siguranță se fac compromisuri majore.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]„În acest moment pârtia legală este legată de plata pe care o companie o face pentru fiecare cantitate de ambalaj introdusă pe piață, producătorii au obligația de a finanța colectarea și selectarea unui procent minim, anul acesta este de 65% din ambalajul introdus pe piață. Dacă decide să pună pe piață, se obligă să finanțeze prin plata către organizații, care implementează răspunderea extinsă a producătorului, sau pentru anumite ambalaje sau materiale de transport, plătește 2 lei pe kilogram. Astfel se consideră că își îndeplinește obligația.
S-ar putea să țină de siguranța livrării produsului, noi putem vorbi la nivel de cetățean. Fiecare producător are trei categorii de ambalaje, primare, secundare și de transport, și el decide ce cantitate să folosească, dar le cresc costurile de gestionare a ambalajelor. Legislația permite astăzi organelor de control să verifice producătorii astfel încât să își îndeplinească această obligație.”, mai spune Geanin Șerban.
Iată mai jos un exemplu de ambalaj pentru un produs cosmetic și care era dublat pe interior și cu un ambalaj de plastic cu bule de aer pentru a fi protejat de impact. Diferența de mărime este semnificativă.
Specialiștii spun că anumite materiale nu pot fi ușor reciclate, unele pot fi utilizate doar o singură dată:
• Materialul plastic poate fi utilizat doar o singură dată
• Materialul de hârtie poate fi utilizat de aproximativ 6-8 ori
• Materialul de carton pentru reciclare poate fi folosit de 4-5 ori
• Materialul de sticlă poate fi utilizat de multe ori. Puteți să reciclați sticlă la infinit
• La fel că sticlă aluminiul, metalele și cuprul pot fi reciclate la infinit
• Polistirenul poate fi utilizat doar o singură dată