22:07
Ți se face pielea de găină. Cine este familia care a trăit în izolare timp de 42 de ani. Nu văzuseră niciodată pâine. Cu ce s-au hrănit în tot acest timp.
Unele lucruri par ireale, atunci când le citeși, când cineva ți le povestește sau doar auzi de ele, pur și simplu, din greșeală. Familia Lykov a fost descoperită, în 1978, de către un grup de geologi sovietici, aflați într-o expediție în Siberia.
Nu le-a venit să creadă atunci când au dat peste o familie care a trăit în izolare timp de 42 ani. Mai mult, refugiații nu știau că avusese loc Al Doilea Război Mondial.
Dar să ne întoarcem puțin în timp. Familia Lykov făcea parte dintr-o sectă religioasă, numită rascolnicii. Aceștia fuseseră persecutați în perioada Imperiului Țarist și, mai apoi, de bolșevici, după terminarea Primului Război Mondial.
În jurul anului 1936, Karp și Akulina Lykov au fugit din Rusia și s-au retras în taigaua siberiană, după ce fratele bărbatului a fost ucis de o patrulă comunistă. Aici s-au refugiat timp de 42 ani, alături de cei doi copii ai lor, Savin, de nouă ani și Natalia, care avea numai doi anișori la momentul respectiv.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Înafară de Natalia și Savin, Karp și Akulina au fost binecuvântați cu încă doi copii: o fată pe nume Agafia și un băiat pe nume Dmitri. Când au fost descoperiți, în 1978, rămăseseră doar cinci din șase membri ai familiei. Soția lui Karp, Akulina, a murit de foame, prin anii ’60.
Întâlnirea cu ei a fost desprinsă, parcă, dintr-un film de aventură. Coliba familiei Lykov a fost descoperită în vara anului 1978, când un elicopter, plin cu geologi plecați într-o expediție, căuta un loc de aterizare în taigaua siberiană.
Pilotul elicopterului a zărit un luminiș brăzdat acolo unde nu ar fi trebuit să fie decât pădure, o dovadă că zona era locuită, asta deși autoritățile sovietice nu aveau pe nimeni în evidență în acel loc izolat, aflat la 250 km de civilizație.
Cei patru geologi veniseră să studieze zona, când au rămas impresionați de descoperirea pilotului și au decis să investigheze. Conduși de la Galina Pismenskaia, geologii s-au dus cu daruri pentru gazde. Au bătut la ușa acelei colibe sărăcăcioase, cu un geam mic și o ușă care părea să cadă în orice moment. Locuința era așezată pe marginea unui pârâu.
Le-a deschis ușa un bătrân blând, dar sceptic. I-a poftit înăuntru, unde geologii au numărat cinci membri. Bătrânul avea patru copii, soția sa murise în urmă cu mai bine de 15 ani.
Oamenii de știință au încercat să se apropie de ei. Le-au oferit pâine, dulceață și ceai, lucruri pe care copiii nu le văzuseră niciodată până atunci și de care bătrânul Karp abia își aducea aminte, din tinerețe.
Mai mult de atât, fetele și băieții bătrânului Karp nu mai cunoscuseră alți oameni înafară de părinții lor. Știau, din poveștile tatălui său, că există alte populații, alte orașe în care oamenii locuiesc în clădiri înalte, cu etaje, dar nu avuseseră niciodată contact cu lumea civilizată.
Geologii le-au povestit celor din familia Lykov de lucrurile care s-au petrecut în absența lor, precum existența celui de-Al Doilea Război Mondial și faptul că omul ajunsese pe lună.
Viața nu a fost ușoară pentru Karp Lykov și familia sa. Rușii au făcut tot posibilul pentru a supraviețui în sălbăticia taigalei siberiene. Mâncau fructe de pădure, cartofi și semințe de cânepă. Băieții plecau la vânătoare, iar femeile găteau carnea pe care o aduceau, seara, acasă.
Câteodată vânau desculți și dormeau afară, la temperaturi foarte scăzute, chiar și pe timp de iarnă, dezvoltând imunitate supraomenească.
Chiar dacă geologii le-au propus celor din familia Lykov să se întoarcă înapoi în civilizație, aceștia au refuzat să-și părăsească așezarea din inima sălbăticiei siberiene. Cu toate acestea, au rămas însă în contact cu geologii care i-au descoperit.
În 1981, trei dintre cei patru copii lui Karl Lykov au murit. Savin și Natalia au murit din cauza unor probleme renale, iar Dmitri a pierdut lupta cu o pneumonie severă. Karl Lykov a murit, de bătrânețe, la opt ani după ce și-a îngropat copiii. Agafia este singura supraviețuitoare a familiei și trăiește, și astăzi, în coliba în care s-a născut.
S-a născut în 1944, în coliba pe care tatăl ei o construise, din paie, nuiele și lemn, pentrun a-și proteja familia. Astăzi, bătrâna Agafia este singura supraviețuitoare a familiei Lykov. Femeia are 76 de ani și locuiește în munţii Sayan, în inima sălbăticiei siberiene.
Chiar dacă lumea civilizată poate avea tentațiile ei, femeia este statornică și mulțumită cu traiul pe care îl duce de mai bine de șapte decade. Îşi începe dimineaţa cu rugăciuni, hrăneşte animalele, adună lemne pentru foc, găteşte şi eventual se mai apără şi de urşii ocazionali din sălbăticia care o înconjoară.
