EXCLUSIV. Tedy Ursuleanu, supraviețuitoarea infernului de la Colectiv: „Nu știu dacă voi trece vreodată peste”

Oana Pascaru 09.03.2021, 17:20

La peste cinci ani de la tragedia din Clubul Colectiv, incendiu în care 65 de persoane și-au pierdut viața, iar alte 100 de persoane au fost mutilate de flăcări, Mariana Oprea sau Tedy Ursuleanu, cum îi spun prietenii, continuă să aibă coșmaruri. Doar desele vizite la psiholog o mai ajută să treacă peste amintirile cumplite ale acelei nopți, care i-a răpit visurile. Voia să devină un mare arhitect, absolvise cu brio o facultate de profil. ”Nu știu dacă voi trece vreodată peste. Chiar și acum trebuie să lucrez la psihic”, ne-a declarat Tedy Ursuleanu, în exclusivitate pentru Impact.ro.

”Nu știu dacă voi trece vreodată peste. Chiar și acum trebuie să lucrez la psihic”

Tedy Ursuleanu a văzut moartea cu ochii, pe 30 octombrie 2015, în timpul concertului susținut de trupa ”Goodbye to Gravity”, cu ocazia lansării unui nou album, Mantras of War” . A suferit, în acea noapte de coșmar, arsuri de gradul 2 și 3, pe tot corpul. Nu a fost afectată doar din punct de vedere fizic, ci și psihic: “Nu am mai avut nicio intervenție chirurgicală, de trei ani, mai trebuie să îmi fac doar intervenții estetice. Nu știu dacă voi trece vreodată peste. Chiar și acum trebuie să lucrez la psihic. Am făcut terapie continuă aproape doi ani și acum mai merg, mă duc când simt că am nevoie”, a declarat Tedy Ursuleanu, în exclusivitate pentru Impact.ro.

”Acum umblu pe drumuri cu dosarul de pensionare. Iau pensie de invaliditate”

Femeia, pe care soarta a supus-o la grea încercare, ne-a mai povestit cum se descurcă din punct de vedere financiar: “Acum umblu pe drumuri cu dosarul de pensionare. Iau pensie de invaliditate. Suma nu o pot spune, însă banii pensiei variază în funcție de gradul de invaliditate. Nu lucrez, nu am un loc de muncă, trăiesc din banii pe care îi primesc de aici”. Tedy este însă o mare luptătoare și crede că destinul i-a mai dat o șansă, așa că, în urmă cu aproape doi ani, s-a luptat să obțină permisul de conducere a unei mașini adaptate pentru persoanele cu handicap. Înainte de tragedia care a îndoliat o țară întreagă, Tedy tocmai absolvise Facultatea de Arhitectură și Urbanism ,,Ion Mincu”: ” Eram o mare visătoare, cu pregătire în domeniul artelor, mă aflam în căutarea unui loc de muncă”, a mai povestit ea.

Tedy Ursuleanu, supraviețuitoarea infernului de la Colectiv
Tedy Ursuleanu

Medicii i-au montat o mână bionică, după ce i-au fost amputate degetele mâinii stângi

În urma incendiului de proporții, medicii austrieci, de la Clinica AKH din Viena, au fost nevoiți să îi amputeze degetele mâinii stângi, ca să îi salveze viața. Apoi, Tedy a fost nevoită să își achiziționeze, din Scoția, o mână bionică, dotată cu senzori, în valoare de 73.000 de euro, cu care femeia a demonstrat că poate și picta, proteza fiind cea mai performantă din lume.

Tedy Ursuleanu i-a mulțumit salvatorului. ”Eram întinsă pe podeaua rece, cu capul pe prag, el a văzut că mă zbăteam să ies și mi-a zis să nu îmi griji că o să mă scoată de acolo”

Tedy a povestit, în urmă cu trei ani, pe contul ei de Facebook, despre cel care i-a salvat viața, chiar dacă și el suferise arsuri grave: ”Astăzi e o zi mai puțin tristă datorita lui, omul pentru care nu a mai contat nimic, nici faptul că are arsuri, că a reușit să iasă cu greu din incendiu și nici un alt risc la care s-a supus când s-a întors după noi, cei imobilizați în container. Astăzi, după 2 ani, ne-am revăzut și am reușit să îl strâng în brațe pe cel care m-a scos cu greu de acolo. Nu așteaptă nimic, nici mulțumiri nici recunoștință, mi-a spus simplu: ”Asta trebuia să fac”. Eram întinsă pe podeaua rece, cu capul pe prag, a văzut că mă zbăteam să ies și mi-a zis să nu îmi griji că o să mă scoată de acolo, i-am întins mâinile și a avut un moment de ezitare, nu înțelegeam de ce nu mă prinde de ele, ca să mă ridice, s-a aplecat mai mult și m-a prins de corp. Mă trăgea cu toată puterea, dar nu reușea să mă elibereze. I-am spus că o să mi se rupă piciorul, dar voiam să ies de acolo cu riscul de a-l pierde. Abia când am ieșit și mi-am privit mâinile mi-am dat seama de ce nu voia să mă prindă de ele, nu mai aveam piele, îmi atârnă de la coate în jos de vârful degetelor. Nu-mi aminteam un alt detaliu, nu știam cine este și nici dacă a supraviețuit. Astăzi, îi mulțumesc lui pentru lecția de viață, pentru că i-a păsat, pentru că trăiește și am avut ocazia să îl îmbrățișez, pentru că mi-a adus zâmbetul pe buze într-o zi cu amintiri atât de dure!”.

[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]
Urmăriți Impact.ro și pe