Examenul de limba română al viitorilor liceeni vrea să-i ducă pe aceștia direct în viitor, fără să le fi arătat trecutul și prezentul. Pe vremea noastră, la ”Treaptă”, cum i se spunea admiterii în liceu, se dădea obligatoriu dintr-un scriitor care era aniversat în anul acela. Ca să anticipezi subiectele, trebuia să fii cu ochii pe anii nașterii și morții clasicilor literaturii noastre. Acum, în 2021 s-au supus dezbaterii, fără niciun motiv aniversar, șaizecistul Sorin Titel și columnista la zi a ”Dilemei vechi”, Stela Giurgeanu.
Partea bună e că tinerii de 14-15 ani au auzit cu acest prilej că trăiesc de aceeași parte a Ecuatorului cu o publicație care se numește ”Dilema veche”. Și tot la plusuri trebuie bifat și aspectul de a urmări creativitatea elevilor, în dauna reținerii pe de rost și reproduceri ad litteram a unor texte ale căror sensuri le scapă. Dar în egală măsură parcă ne-am descotorosit prea la repezeală de clasici.
S-ar putea ca marii scriitori ai secolului al XIX-lea și cei din prima parte a veacului trecut să nu mai prezinte interes pentru o generație care a înlocuit demult pagina tipărită cu touch-screen-ul. Ca exemplu hazliu, acum câțiva ani un preadolescent și-a solicitat părinții să-l ajute să deslușească o frază din ”Frații Jderi”, în care se spunea că Ionuț, mezinul familiei Jder, vânător iscusit, venise acasă cu ”pitpalaci aninați la oblânc”. Exprimarea sadoveniană a făcut să curgă râuri de transpirație. Pitpalacii erau prepelițe, ”a anina” însemna a atârna, iar oblâncul era chimirul, cingătoarea, deși nici acești ultimi termeni nu ieșeau din sfera arhaismului. Așadar, Ionuț Jder avea prepelițe împușcate atârnate de cureaua de la pantaloni. De ce nu s-o fi exprimat ”Ceahlăul literaturii” ceva mai clar?
Părinții puși la grea încercare de oblâncul lui Ionuț Jder nu mai aparțin nici ei vreunei generații care să se opintească citind. Fiind chestionați despre altă operă sadoveniană, ”Venea o moară pe Siret”, mulți dintre ei au crezut că e vorba despre un roman polițist, în care unul Venea e criminalul, iar altul, pe care-l cheamă Siret, e victima. Dar, iată că dascălii deceniului al treilea din mileniul cu același număr sar direct de la Sadoveanu la Sorin Titel și la Stela Giurgeanu! Probabil că la anul sau peste doi ani se vor studia la limba română discursurile Gretei Thunberg… Că de scris, Gretuța n-a scris nimic și probabil că nici n-o va face.
În trei puncte ale tezei de evaluare, candidaților li s-a cerut să alcătuiască niște textulețe cu dimensiuni variind între 50 de cuvinte și 150. În medie, cam 100. Adică nu compuneri, ci mai degrabă paragrafe. Ca să vă faceți o idee, cam cât un alineat, un subtitlu, din editorialul pe care-l parcurgeți acum, care se duce spre 700 de cuvinte. Până la urmă modestele încercări de frazare la care au fost supuși copiii de 14-15 ani nu urmăresc altceva decât să vadă dacă ei au înțeles ce-au citit și dacă pot să povestească, să relateze, să transmită cu cuvintele lor mesajul unui text lecturat. Și nu mă îndoiesc că mulți dintre tinerii viitori liceeni au întâmpinat mari dificultăți, fiindcă au avut la dispoziție doar pix și hârtie, găsindu-se în imposibilitatea de a apela la emoticoanele din memoria telefonului.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Urmăriți orice text scris de tinerii din ziua de azi! E inundat de fețe galbene și inimioare roșii, care sunt expresia vie a simțămintelor din acel moment ale autorului. Acele figurine sunt folosite exact în locul cuvintelor care celor mai mulți dintre tineri le lipsesc din vocabular, fiindcă nu sunt obișnuiți să citească.
