Un atac submarin surprinzător asupra conductelor de gaz din Europa i-a determinat pe oficiali să se gândească la modul în care ar putea fi mai bine apărate o gamă largă de ținte locale care nu sunt, de fapt, pe deplin apărabile.
Timp de luni de zile, guvernele europene și-au răscolit arsenalele militare pentru a ajuta la mobilarea unui război terestru istovitor în Ucraina, în timp ce au făcut promisiuni de a-și spori propriile apărări. Dar în această săptămână, sabotorii – despre care mulți susțin că erau ruși – le-au reamintit europenilor că amenințarea este, de asemenea, mai aproape de casă, în lumea nebuloasă a atacurilor „hibride” care vizează totul, de la sisteme energetice la cabluri de internet, la piețe financiare și alimentări cu apă.
Astfel de atacuri se află în zona gri dintre război și pace – acoperite de un strat de negare și lovind ținte care nu declanșează întotdeauna în mod automat un răspuns militar.
Acesta a fost cazul exploziilor recente asupra conductelor Nord Stream care leagă Rusia de Europa. O parte din infrastructură este deținută în comun de ruși și europeni, iar atacurile au avut loc în „zonele economice exclusive” vagi din largul coastelor Danemarcei și Suediei.
Potrivit specialiștilor militari, opțiunile posibile sunt: supraveghere sporită, patrulare mai vizibilă, asigurarea unor sisteme de rezervă și răspunsuri mai bine coordonate. Norvegia, Danemarca și Finlanda au luat deja câteva dintre aceste măsuri.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]
Capacitatea de a actualiza rapid planurile de apărare existente ar putea dicta dacă Europa este pe deplin pregătită pentru un alt asalt, mai grav. Iar miza nu face decât să crească pe măsură ce temperatura scade, ceea ce face ca funcțiile de bază precum căldura și electricitatea să devină și mai importante.
„NATO are o politică destul de elaborată în ceea ce privește amenințările hibride și infrastructura critică”, a declarat Edgars Rinkēvičs, ministrul de externe al Letoniei.
„Acum”, a adăugat el într-un mesaj text, „trebuie să înțelegem dacă este actualizată”.
Un diplomat de rang înalt dintr-o țară din estul NATO a reluat ideea: „De la invazia împotriva Ucrainei, toți ochii au fost ațintiți asupra războiului convențional reînviat în secolul XXI, neglijând cumva importanța pregătirii în domeniul tacticilor hibride.”
Și, a adăugat el, acest sabotaj ilustrează nevoia NATO de a continua „să-și dezvolte apărarea pe toate dimensiunile și în toate domeniile de responsabilitate”.
În timp ce investigațiile privind scurgerile de informații sunt în curs de desfășurare, membrii și partenerii nordici ai NATO au început deja să întărească securitatea.
Norvegia își desfășoară armata pentru a proteja instalațiile de petrol și gaze, în timp ce poliția de frontieră din Finlanda și-a intensificat monitorizarea traficului maritim și a infrastructurii. De asemenea, Danemarca a luat măsuri pentru a spori protecția în jurul siturilor energetice.
Și, deși multe guverne au refuzat în mod oficial să arate cu degetul, NATO a trimis joi un avertisment abia voalat Kremlinului că va răspunde la un atac asupra infrastructurii cheie a aliaților.
La Bruxelles, oficialii recunosc că este necesar să se îmbunătățească modul în care sunt securizate bunurile.
„Trebuie să consolidăm protecția infrastructurii critice cât mai repede posibil”, a declarat un al doilea diplomat de rang înalt dintr-o țară din estul NATO. „Va fi asigurată”, a spus diplomatul, adăugând: „Există multe obiecte de îngrijorare”.
Kristensen, de la Universitatea din Copenhaga, a declarat că un răspuns ar putea implica o mai mare planificare a NATO pentru viitoarele proceduri de gestionare a crizelor, acordând mai multă atenție zonei gri și infrastructurii critice și concentrând resursele militare ale aliaților NATO „pe efectuarea de supraveghere și asigurarea conștientizării situației”.
Hanno Pevkur, ministrul apărării din Estonia, a îndemnat aliații să învețe din experiența războiului.
„Ceea ce putem vedea din războiul rusesc împotriva Ucrainei este că infrastructura critică de orice fel este o țintă valoroasă pentru agresor – de la drumuri la poduri, la spitale, la linii de aprovizionare de orice fel”, a declarat ministrul într-un mesaj text.
„De aceea”, a spus el, „fiecare țară din NATO trebuie să urmărească îndeaproape momentele de învățare din acest război, astfel încât toate infrastructurile critice care au nevoie de protecție sunt cu siguranță sub atenția noastră sporită”.
În mod inevitabil, sporirea unor astfel de apărări este întotdeauna o muncă în desfășurare.
„Am făcut ceva treabă”, a declarat primul diplomat de rang înalt. „Nu pornim de la zero”.
