Aproape c-am uitat de toate cele. De elicopterul aterizat tam-nesam în centrul Bucureștiului, de scumpirea biletului de tramvai de la un leu treizeci la trei lei (numai în bantustane mai sunt scumpiri de peste 200 de procente!). Nu mai știm nici de călduri, nici de furtuni ,de nimic. Energiile noastre vizează un singur eveniment: ieșirea lui Liviu Dragnea de după gratii!
Vine iubita care are jumătate din vîrsta fostului deținut, ține crucea în mână în fața penitenciarului și ne spune cum plânge ea de fericire! Să fie sănătoasă, să se bucure, să plângă, dar de ce trebuie să-i numere poporul lacrimile? La fel, lacheul Codrin Ștefănescu (până la urmă unul dintre puținii care i-au rămas fideli lui Dragnea, poate singurul, ceilalți din camarilă l-au cam dat la spate) a dat năvală la televiziuni și a spus că în sfârșit s-au găsit niște judecători curajoși care să-l pună pe Dragnea în libertate. Dar cei care l-au condamnat n-au fost tot curajoși?
Estimp, la poatrta puenitenciarului, lume multă, cu stegulețe. Live-uri ale televiziunilor de știri, care și-au întrerupt teleșopingăreala cu tigăi și creme contra negilor, au uitat și de elicopter și și-au trimis flyer-ele la Rahova. E un eveniment epocal, nu? Peste Aselenizarea din 1969! Ce-i drept, ora a fost cam nepotrivoită, mai putea fi ținut câteva ceasuri, să prindă prime-time-ul, să vezi atunci ratinguri, peste Chefi la Cuțite!
Să tragem aer în piept și să încercăm să înțelegem ce se întâmplă de fapt. Un politician corupt, condamnat la 3 ani și jumătate pentru corupție (cam asta înseamnă să înlesnești niște angajări fictive într-o instituție de stat!) e eliberat condiționat după doi ani și aproape două luni de la încarcerare. Faptele rămân, cazierul rămâne, am înțeles că mai sunt și alte dosare, pentru ceva trafic de influență, mai e și Insula Belina, așa că s-ar utea să-l revedem pe megaeroul media revenind la instituția cu pachet și vorbitor. Până să ucidă, așa cum au postulat manifestanții din Piața Victoriei, corupția rămâne înscrisă în cazierul inculpatului Dragnea Liviu Nicolae, oricât s-ar strădui, emoțional, curentul de opinie s-o șteargă de-acolo.
Se speculează deja că eliberearea lui Dragnea (după mai multe încercări nereușite) ar trebui interpretată politic. Că Puterea vrea să ofere un subiect gras, care să abată atenția de la luptele la vârf din PNL. Că, prin punerea în libertate a coruptului teleormănean, i s-ar mai tăia din nas lui Ciolacu, fiindcă șeful PSD și-a cam luat viteză în ultima vreme. Nimic nu e exclus, dar de remarcat rămâne faptul că ne-am cam pierdut reflexele de a ne imagina că avem o Justiție liberă și că orice se întâmplă e pus pe seama Politicului. Viața și faptele ne-au obișnuit să fim așa!
Mai e o concluzie a după-amiezei toride, cu televiziuni năvalnice și cu pensionari stând în fața porților de la Rahova în așteptarea ieșirii de după gratii a mântuitorului iluziilor lor. Anume că ne-am obișnuit să facem din țânțar armăsar, că ne place să trăim viețile altora, în lipsa evenimentelor dintr-ale noastre. Să ne implicăm emoțional în orice nimic cu moț.
Pentru că asta este ieșirea din închisoare a unui politician corupt. Un nimic cu moț. În loc de ”nimic” puteți pune acolo orice cuvânt doriți. Ce cuvânt ați pus?