Editorial. Unde va cădea până la urmă bila?

De îndată ce probabilul anotimp canicular al acestui an își va da obștescul sfârșit, pe banda unu a carosabilului politic de centru dreapta se vor regla motoarele mașinilor PNL și USR. Mai exact, se va umbla – prin alegeri – la acordul fin al celor două formațiuni care sunt forțele motrice ale actualei Coaliții.

Unde va cădea până la urmă bila?

În ultima decadă a lui septembrie, cel mai vechi partid românesc (fondat în 1875) de care se leagă nemijlocit puncte de referință ale istoriei noastre moderne: instaurarea monarhiei constituționale, independența de stat, ridicarea țării la rang de regat, războiul de întregire a neamului și crearea României Mari, adoptarea Constituției (1923), relansarea economică după crahul mondial (’29-’33) va intra în febra alegerilor interne.

Capul de afiș este de departe duelul pentru timona navei botezate cu deviza “Prin noi înșine” dintre actualul “comandant”, Ludovic Orban și challengerul său, Florin Cîțu. După ce duminică prim-ministrul a aruncat mănușa pe catedra din Modrogan, șeful partidului și-a exprimat cavalerește opinia: “Între mine și premierul Cîțu nu va exista nicio fisură cauzată de lupta internă pentru conducerea partidului, având în vedere obiectivele de îndeplinit – programul de guvernare, campania de vaccinare anti Covid și pregătirea PNRR. Important e să-și facă treaba”. (Agerpres).

Ambii aspiranți știu că, dacă pot obține totul, nu trebuie să renunțe la o parte. Prim-ministrul a anunțat la rândul său că PNL are nevoie de un “suflu nou”. Ambele spuse, cel puțin la nivel declarativ, sunt apreciate de către liberali ca un preambul al unui festival al democrației în partid și că va urma o competiție frumoasă.

Evident că respectarea nervurilor de temelie ale principiilor vor rămâne intangibile: democrația, stat de drept, separația puterilor, drepturi și libertăți individuale, proprietate privată, retragerea statului din economie, liberă inițiativă, competiție, dialog și toleranță, pluralism și diversitate, egalitate de șanse, meritocrație. Chiar dacă au existat meandre, uneori interpretări particulare, pași pe lângă lege, normele enumerate au rămas dăltuite într-un cadran ca direcție de navigare pentru cele 30 de guvernări liberale din totalul de 87 aflate în palmaresul politic românesc.

Impact.ro

Imaginile indecente cu Elena Udrea au scăpat pe internet! Doar iubitul o mai vede AȘA...

Impact.ro

După această imagine, a urmat un DEZASTRU! Finalul depășește orice imaginație FOTO

Nu se știe cine va fi învingătorul

Nu se știe cine va fi învingătorul. Important este ce modificări de substanță vor aduce partidului oricare dintre cei doi. Partid care are, ca oricare de pe eșichierul ce mișcă lumea, metehnele sale. Bunăoară, să uite acea milenară expresie scrisă într-un poem de către Horațiu: “Carpe diem” (trăiește clipa) sau, dacă vreți, mandatul. E un îndemn ispititor, dar perdant din multe puncte de vedere.

Întorcându-mă la ce fi-va în toamnă, îl văd favorit în această cursă cu obstacol pe Ludovic Orban. Este posesorul unei valize în care a burdușit vreme de trei decenii unelte politice de utilitate semnificativă. Florin Cîțu este un economist de calibru, și-a îmbunătățit mult comunicarea, dar simt un populism indus în măsurile de relaxare privitoare la molima 19, cu posibile repercusiuni. Îi lipsesc atuurile unui politician versat, iar educația, în acest domeniu, nu este ceva ce poți termina vreodată. Or, investiția în învățământ generează cea mai bună dobândă. Un simplu “per a contrario” îți poate schimba macazul spre o linie secundară.

Dan Barna versus Dacian Cioloș

La rândul ei, USR va da în toamnă un “extemporal” cu același enunț ca al partenerilor liberali. În ipoteză avem două „rădăcini” – Dan Barna și Dacian Cioloș. Urmeză ca electorii să demonstreze teorema. Ambii trebuie să-și susțină disertațiile. Cred că liderul PLUS pornește într-o cursă cu handicap, deși are în portbagaj un mandat de premier.

Ce nu deține sunt conexiunile viguroase de natură economică, acelea la care se renunță doar declarativ, ale contracandidatului său (să nu uităm că Barna a cochetat cu business-ul suficient de bine) și cele politice. În contrapartidă, liderul de azi al USR ar trebui, în opinia mea, să aprofundeze ideea că darul vorbirii este nimic în comparație cu arta tăcerii, iar potrivit unui proverb evreiesc, dacă ai scăpat un ban și o carte, ridică întâi cartea. Adaug, cea de politică la nivel înalt.

Ceea ce se va întâmpla în miniscrutinele din toamnă constituie prologurile celor din 2024. Un eveniment electoral de natură capitală, deoarece bet-ul pe care se va juca este imens. Peste trei ani se va decide închegarea întregii puteri politice. În lipsa unor rocade la la vârfurile PNL și USR, anul menționat devine unul încărcat de probleme. Orban și Barna au fost în postura unor situații decepționante pentru electorat.

O continuare a prezenței pe locurile supreme ar putea determina o prezență scăzută la vot în 2024 pe toate palierele electorale puse în joc. Ca urmare a unei estompări a entuziasmului și încrederii societății oferite la ultimele alegeri. Demotivarea este un aversar de temut în obținerea sufragiilor. Acest fapt îi avantajează fără doar și poate pe social-democrați, ba chiar îi resuscitează. Ca un efect de rist exterior, îi lasă UDMR-ului eternul și adesea hotărâtorul rol de jolly- joker politic. AUR trebuie să se întoarcă în bezna minei de unde a fost extras.

“Nicio ruletă nu este perpetuum mobile. Așa că…unde cade până la urmă bila?”

Până atunci, actuala guvernare trebuie să fie una de certă calitate, să împingă limitele eficienței, să anticipeze, precum un șahist, cu câteva mutări în avans, să nu cadă în capcanele compromisului, să nu comită erori sub impulsul primului reflex, să nu recurgă la trocuri, să nu dea cale liberă cauzelor de șantaj. Lucru posibil, pentru că ești inteligent dacă nu crezi decât jumătate din ce auzi și poți deveni înțelept dacă știi care jumătate.

Încă ceva. În România ura este un sentiment foarte subestimat. În stare latentă, sub semnul hazardului câteodată, dar mai cu seamă toamna, atunci când se numără bobocii. “Nicio ruletă nu este perpetuum mobile. Așa că…unde cade până la urmă bila?”, se și ne întreabă criticul Dan C. Mihăilescu.