Editorial Dan Mlădinoiu

Editorial. Un vechi coșmar care bântuie omenirea. Și continuă s-o facă

Dan Mlădinoiu 26.04.2021, 10:19
Editorial. Un vechi coșmar care bântuie omenirea. Și continuă s-o facă

În urmă cu 35 de ani, în 26 aprilie 1986, exploda reactorul nr. 4 al centralei atomice de la Cernobîl. Era într-o sâmbătă, în crucea nopții (ora 1,23), iar deznodământul, nici azi încheiat, s-a convertit în mii de cruci puse vieților omenești. Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) și OMS au estimat că peste 9.000 de persoane, dintre care 6,6 milioane foarte expuse, pot muri oricând din pricina unei forme de cancer. Sinistru!

35 de ani de la explozia de la Cernobîl

Și azi, după după atâtea decenii scurse, radioactivitatea ejectată în Ucraina sovietică circulă încă. Radionucliții eliberați atunci determină continuarea dezastrului.

Cum să nu o facă, dacă vorbim de cele 180 tone de uraniu îmbogățit existente în pântecul reactorului la momentul exploziei. Plutoniul, “fratele” exterminator al elementului chimic menționat are nevoie de numai puțin de 24.000 de ani pentru a-și reduce intensitatea la jumătate.

Cine a simțit prima ce s-a întâmplat în URSS

Prima țară care a “adulmecat” nenorocirea produsă în URSS a fost una nordică. La trei zile de la accident, autoritățile din Suedia au corelat o hartă a nivelurilor crescute de radiație din Europa cu direcția vântului, anunțând că s-a petrecut o calamitate nucleară pe teritoriul Uniunii Sovietice.

Într-un timp foarte scurt, aproape nouă milioane de oameni din Ucraina, Rusia și mai ales Belarus au căzut pradă puternicei radiații, iar aproximativ 350.000 au fost evacuați. Explozia de la Cernobîl a injectat în atmosfera terestră de 400 de ori mai mult material radioactiv decât cel de peste 25 de ani (martie 2011) de la Fukushima (Japonia) și de câteva ori cantitatea corespunzătoare bombelor de la Hiroshima și Nagasaki.

Încotro a luat-o norul de radiații

Norul, care în afară de vânt a fost ajutat și de precipitații, s-a îndreptat către părțile vestice ale Uniunii Sovietice, Europei și suprafețele estice ale Americii de Nord. Trebuie spus că tradiționala secretomanie de tip rusesc a făcut dificilă numărarea victimelor. Listele erau incomplete, iar ulterior autoritățile comuniste au interzis medicilor utilizarea cuvântului “radiație” în certificatele de deces.

Acestor mușamalizări li s-au adăugat apoi destrămarea Uniunii, migrarea în masă, minimalizarea cifrelor statistice privind repercusiunile celor întâmplate ș.a.m.d. Masa critică ce a făcut posibilă pulverizarea capacului de 2.000 de tone (!!!) a reactorului construit cu numai trei ani mai devreme s-a produs din cauza unei sume de factori ce au potențat catastrofa: greșeli de proiectare, nivelul de siguranță precar (ca și inexistent), erorile umane în exploatare.

Când a ajuns norul radioactiv în România

Norul radioactiv a ajuns în România în prima zi din luna mai, prinzând pe contre pied o întragă națiune, împreună cu “iubiții ei conducători.” A staționat vreme de nouă zile. Suficient pentru a afecta mii de oameni, în special copii. Era Ziua Muncii, lumea ieșise la iarbă verde. În pofida zvonurilor inerente ce incepuseră să circule cu mult înainte, camarila ceaușistă a aflat de “seismul” zburător abia după cinci zile de la producerea lui.

S-a trecut la obișnuitele indicații și directive. După 2 mai –Ziua Tineretului-  s-a recomandat spălarea legumelor și fructelor. Mai târziu, un nou tip de coadă, în afara celor cotidiene, la portocale, lapte sau piper și-a făcut apariția. La doze de iod, în fața farmaciilor și policlinicilor.

Cât au fost radiațiile

Doza de radiație admisă considerată nevătămătoare omului este de 200-300 milisievert pe oră (mSv/h). Oamenii de știință din domeniul nuclear au încadrat dezastrul de la Cernobîl pe nivelul 7. Cel maxim pe scara accidentelor atomice. Concluziile vin de la sine.

Printre consecințele directe ale acestei stări de fapt pot fi enumerate: leucemia, diabetul zaharat, cancerul tiroidian, afecțiunile oculare și cardiovasculare, scăderea fertilității, malformațiile congenitale etc. Certitudinea este că efectele acestui rău de extindere aproape mondială vor fi posibil active cel puțin încă 70 de ani în zonele lovite de norii radioactivi.

Betonul care protejează rămășițele reactorului, într-o stare de degradare avansată

În zonele contaminate de nenorocirea de lângă localitatea ucraineană Prîpeat radiațiile există în alimente, apă, școli, parcuri și terenuri de joacă pentru copii, în lemnele băgate în sobe. Cum să nu fie, dacă pe lângă impactul inițial, carapacea de ciment turnată peste rămășițele reactorului se află astăzi într-o avansată stare de degradare.

Dezastrul de la Cernobîl devenea semnalul tragerii criptei finale peste sarcofagul diabolic reprezentat de comunismul incapabil să prindă zorii unei zile a normalității. Ultimul suflu al unei orânduiri ucigătoare de trup și spirit își împrăștia peste umanitate, ca un epilogic blestem, miasmele de uraniu, plutoniu și cesiu.

Ce s-a întâmplat cu celebra trupă Trident?
Urmăriți Impact.ro și pe