17:43
Aproape toate canalele media din țară au ca deschidere cazul Elena Udrea. Normal. Duduia cu cosițe ca spicul grâului, al cărei subțire merit este acela că s-a aflat la locul și timpul potrivit pentru trei politicieni cocoțați în prepeleacul puterii: Stolojan, Tăriceanu și Băsescu, se află la mare ananghie în statul de la sud de Dunăre.
O vuittoană avidă de bani, mai aprigă decât Sahara la zeci de cisterne cu apă, prin mijloace avute berechet la purtător, a devenit strălucit model învelit în milioane de bancnote cu poduri unificatoare pentru multe madame puse pe căpătuială. Cu mulți ani în urmă, un alt Udrea, Cornel, scria un spumos tom umoristic botezat „Obiceiuri de nuntă la cangurii șchiopi”.
Parafrazând, să vedem la ce modalități de luat tălpășița au recurs alți gulerați cu papion, tunică de tweed parfumată a la Bulgari și condică de prezență la înalt cat politic. Nuți Udrea nu a fost un pionier al probei atletice de maraton dincolo de fruntariile țării, atunci când oamenii în robă i-au dictat verdictul în ritm de ciocan.
Să ne amintim de Marko Attila, politicianul udemerist fugit în Ungaria și căutat de Interpol. Cel ce figurează încă pe lista persoanelor „Most Wanted” a Poliției Române. Ex-deputatul a fost condamnat definitiv pentru retrocedarea ilegală a Colegiului Szekely Miko din Sfântu Gheorghe, plus o pedeapsă de cinci ani cu executare într-un dosar ANRP.
Individul cu pricina a șters-o din România la Budapesta, de unde, cu nonșalanță, a postat deseori mesaje pe Facebook și a dat interviuri presei maghiare și celei române. Evident, autoritățile găzduitoare nu au mișcat un deget pentru a-l aresta și trimte de unde venise.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Mai mult, acum patru ani au apărut imagini și în România, care-l arătau pe Attila M. la o terasă împreună cu Tamas Sandor, președintele CJ Covasna și Potapi Arpad Janos, secretar de stat în guvernul Ungariei, coordonatorul Secretariatului de stat pentru politică națională. Cei trei participau la Festivalul Secuiesc din Budapesta, desfășurat în perioada 11-13 mai 2018.
Tot în mai (15), dar în 2020, fostul deputat UDMR, Olosz Gergely, condamnat la trei ani de închisoare pentru corupție, de asemenea fugit în Ungaria, a fost lăsat în libertate de justiția din statul vecin, potrivit publicației Atlatszo. Fostul președinte ANRE și apoi senator era dat în urmărire din 2015, după ce fusese arestat preventiv într-un dosar privind această mină de aur pentru escroci numită ANRP.
El primise verdictul final al ÎCCJ, pentru că a cerut și primit bani de la mai mulți inși în schimbul influențării în favoarea lor și a unor companii distribuitoare de energie electrică. De ajutorul său au beneficiat o sumedenie de funcționari din Ministerul Agriculturii.
De ce în aceste cazuri nu a funcționat și rămâne inert mecanismul de extrădare? Să răspundă cine știe! Măcar în privința „sârbului” RTV săritor de gard al frontierei de sud-vest avem răspunsul. În logica celor trei puncte exprimate de către regretatul Steve Jobs în discursul său de la Universitatea Stanford, distanța dintre ele nu contează. Costa Rica, Ungaria, Serbia și, eventual teoretic Bulgaria, au fost ori poate fi, dacă privim spre evenimentul Udrea, doar simple puncte geografice în care justiția română e neputincioasă.
În altă ordine de idei, fiindcă veni vorba de UDMR, șeful acestei formațiuni, Kelemen Hunor, declara acum trei zile în presa ungară: „Maghiarii transilvăneni sprijină politicile guvernului de la Budapesta. Sprijinul pentru Fidesz peste hotare s-a apropiat de 94%”, potrivit MTI citată de Agerpres. Demnitarul român menționat a mai afirmat că recenta victorie a lui Viktor Orban este importantă, întrucât îi conferă guvernului de la Budapesta o legitimitate solidă într-o perioadă dificilă.
Interesant! Amintitul partid de centru-dreapta s-a înființat în 1988, în vremea puternicii influențe a URSS. Un an mai târziu, în timpul funeraliilor organizate în memoria lui Imre Nagy și acelor patru tovarăși ai săi executați de sovietici pentru că au condus revolta anticomunistă din 1956, Orban a uluit asistența, cerând retragerea armatei sovietice. Însă nu ni se spune cum a fost cu cele peste 3.000 de victime, drept represalii aplicate la acea temerară mișcare.
Se vede că zarurile s-au sucit, premierul maghiar reales devenind pentru V.V.Putin, continuatorul nostalgic al politicii sovietice, un deloc dorit cap de pod pentru cel din urmă în inima Europei, clar și dovedit adept al „divide et impera!” Între timp, de curând, ca firească măsură, Ungariei i s-a retras dreptul de vot în Parlamentul European și nu va mai beneficia de niciun eurocent din fondurile statelor cu capitala comună la Bruxelles. Probabil că îi va plăti Rusiei materia primă energetică în petroforinți. Cu ce consecințe? Rămâne de văzut.
