Editorial Dan Mlădinoiu

EDITORIAL. Gigeluș, Gigel de aur

Dan Mlădinoiu 30.07.2021, 16:31
EDITORIAL. Gigeluș, Gigel de aur

România s-a procopsit cu un Gheorghe devenit mai cunoscut decât tizul lui, Doja, băiatul cu răscoala chemat de un Papă la o cruciadă împotriva latifundiarilor unguri, pe la 1500 și restul. A dat bară. Pentru ăst eșec a fost torturat până până a traversat Styxul către tărâmul tenebros al lui Hades. Biata victimă căzuse în luptă.

Gigeluș, Gigel de aur

Lui Gigi L’Amoroso di calcio rumeno i-a mers la auricule cea mai valoroasă grupare fotbalistică autohtonă din toate timpurile: Steaua. După ce a dat târcoale, ca un Chihuahua în călduri, gardurilor grupării din Ghencea, încărcat ghiftă cu lapte covăsit și iaurt ovin, ca ofertă olimpienilor de atunci (Lăcătuș, Belo, Doru Stoica, Miți Majearu ș.a), pe Gheorghe 003 l-a lovit stenahoria sau norocul cu cataractă.

Bani avea. Lustruise calea Fanarului în vederea negoțului cu blugi Le, tricouri Addidas, ciungă Guleș. Dacă prindea Drumul Mătăsii, cumpăra Realul fratelui său de cruce, Perez. Un badea Nimeni avea nevoie de o stea călăuzitoare spre cunoștința lumii. Și rupt-o din Ursa Mare. Bobi rotiți, tone de lână țurcană, frigărui de țap scopit. Uite așa s-a îmPăunescu cu brandul jinduit.

Gigelus, Gigel de aur
Gigelus, Gigel de aur

A început să prindă voce

La început a tăcut ca batalul învelit în lut și așezat subteran la copt. Apoi, a început să prindă voce. De la bas la bariton. Sacagiul cu kefir a început să dea ucazuri, ca în fostu-i țarc de la uitata târlă. Mai mult, fără să înțeleagă o iotă din “Arta Războiului” cu mingea bosumflată s-a crezut vrednic să le dea cu chifla în epoleții lor de cașmir lui „Maurinio” (vorba vărului Giovanni), Pep, Ancelotti, Fergusson, Lippi ș.a.

Ce mai! Era pe asini mari. Strateg de aparte rafinament, lungofundiarul din Pipera inventa scheme de joc nemaiîntâlnite pe imașul de joc. Atacuri-tsunami, moluri ordonate la mijloc cu încrucișări în diagonală, extreme pe post de “bec”, portari Luftwaffe din care sare balonul mai abitir ca floricelele în ceaun, cornere luuuungi, până în propriul careu. Sârba-n doi cu schimb de locuri.

Și ce dacă Gheorghe nu are licența pro-pentru? Are carte. De telefoane. Ba, a și scris una, parcă, la loc ferit de indiscreți. Pentru această bijuterie literară a fost nominalizat la Premiul Herder, secțiunea SF în fotbal. “Humanitas” a înaintat o ofertă pentru editare, cât castelul din Aleea Săndel cel Bun #1. Din păcate, nu s-au înțeles la ediția princeps.

A avut și ghinion al nostru Ghiță

Gigi Eruditul a cumpănit cât a chibzuit și a început sa-și expună deltoizii de afacerist versat. Ultima lovitură bancnotistă s-a numit vinderea camionului MAN. Cu crucea în gând, pe autocar și în chiliile Muntelui Athos, George I nu a luat în seamă Sfânta Biblie, capitolul Exodul, unde scrie să nu-ți faci bogății pe pământ.

E drept, a avut și ghinion al nostru Ghiță. A dat peste un țâfnos colonel de oaste, care i-a pus o Talpa(n) pe tibie, smulgându-i și Steaua. Lăsat fără nume, ca în piesa cu același titlu a lui Mihail Sebastian. La ananghie, fostul antreprenor de paricopitate Merinos a înregistrat la OSIM, ca nume de botez, pentru prima dată în țară și cred în lume, patru litere. Aici s-a dovedit mai înțelept ca niciodată. Nu a ales QWZY. Numai că armadei sale de goleadori a început să i se uzeze mintea și crampoanele.

Astfel, s-a ajuns la cel mai mocirlos stadiu pe care Jiji le Premier l-a înregistrat vreodată. Eliminarea din două aruncături de zar dintr-o competiție construită pentru orfanii de fotbal. De către jucători alungați de neveste pe motiv de virilitate. Pe asemenea raft de băcănie sătească a ajuns BSCF. Evreiește, de la dreapta la stânga.

Într-o speluncă de mărginașă mahala, ca acordeon cu burduful spart. Din care nu se poate auzi nici măcar “placa” îngânând acel celebru “Ineluș, inel de aur”. Piesă cizelată până la perfecțiune de marele Fărămiță Lambru, ilustru muzicant. Ureche, talent, artă. Toate injectate de Barbu Lăutarul, starostele și cobzarul. La cordurile cântecului lăcrimau candelabrele de la Alhambra.

Acum lăcrimează alții. Gheorghe, ai lovit rău stelimea românească! Deocamdată, ți-au dedicat cel mai roșu cod de neaoș folclor. Nu știu ce urmează. Tu știi? Ar fi bine.