Editorial Dan Mlădinoiu

EDITORIAL. Dragnea și cultura discursului paralel

Dan Mlădinoiu 20.09.2021, 14:55
EDITORIAL. Dragnea și cultura discursului paralel

Aseară, într-o emisiune televizată, am asistat la perorațiile unui individ insalubru pentru o Românie democrată. Un afront adus milioanelor de cetățeni al căror „păcat” este acela că gândește și decelează binele dintr-un purcoi sordid în care se află la loc de cinste impostura, incompetența, șarlatania, propaganda goebbelsiană.

Fostul staroste al mamumtului socialist emitea un discurs machiavelic, resentimentar asortat cu elucubrații auzite în pușcărie la adresa lui Iohannis și a serviciilor. Nerușinarea acestui respirator humanoid constă, după părerea mea, în încercarea lui hidoasă de a se autoplăsmui în deținut politic. Gândirea lui schizoidă, conform căreia toată lumea are ceva cu tine, în vreme ce tu ești o fecioară (puțin gravidă) denotă o personalitate suficient de cunoscută medicilor din așezămintele de boli nervoase.

Dragnea împletea patetic trăirile sale de “inocent” pușcăriaș cu scenarii politice, pe care Freud nu le-ar fi ascultat nici sub apă. A venit în emisiune fără recuzita sa de gogoși exhibată cândva obraznic presei pe holurile Parlamentului. Ex-bipedul politic nu a vrut să ne amintească modul său de a încerca să devină un pricăjit despot, prin încercările disperate de deraiere a unei Românii către un Ev Mediu cu internet de mare viteză.

Liviu Dragnea
Liviu Dragnea

Pentru el nu a contat niciodată că libertatea este o necesitate cu rost. A băgat mâna până la claviculă în borcanul cu lei și valută europeană. Evident, a plătit, dar nu a primit restul. De dosare. Precum cel botezat Tel Drum. Un toptan de probe ce îi rânjește, fatalmente, ca un gâde așteptând să-și facă datoria de scurtare a înălțimilor.

Sentimentul de vină dosită i-a deconectat creierul. Pentru mine însingurarea devine suportabilă la vederea unui imbecil. Regretele lui Dragnea, acelea de nu fi furat mai mult și căderea în căsuța cu capace, nu trebuie confundate cu căința. Locul acestui stârv al comunismului naționalist in travesti este în Duma de Stat rusească. A fost și este un oligarh, ce nu și-a plătit nota de consum a democrației atunci când se afla pe capra puterii faetonului românesc.

Va fi silit să o facă. Se află în luneta fostei sale victime, devenite Force One în procuratura europeană. Dacă unei minți precare îi dai prea multă atenție, ea va începe să-ți ofere sfaturi. Dragnea s-a folosit de realitatea dovedită de acest postulat, însă nu prin povețe, ci prin ordine strigate în șoaptă ciracilor săi: Ștefănescu, Iordache, Dăncilă, Toader, AK 47 etc. Așa se ajunsese la o Justiție cu baioneta lângă carotidă, șmenuri de gang pesedist, combinații de rigolă.

Miile de scrisori pe care acest gnom teleormănean pretinde că le citea pe priciul de la Rahova proveneau de la expeditori aidoma în procesul de percepție cu cei enumerați mai sus, fiindcă multă lume se îngrămădește în jurul negustorilor de iluzii. Oamenii de acest gen nu au învățat că viața le poate fi schimbată în câteva ore de către cineva care nici nu îi cunoaște. Nici nu-i interesează. Ei au nevoie de un tătuc menit a le spune “hăis” ori “cea”. În cazul lor, adevărata ignoranță nu este absența cunoașterii, ci refuzul de a o dobândi.

Per a contrario, ceilalți, imuni la o astfel de “lecție”, riscă gazări în masă și cotonogeli publice. În final, am o singură întrebare pe care i-o adresez viitorului ministru al Justiției. Prin terifianții ani ’50, deținuților politic anticomuniști li se confisca tot ce aveau. Până la lingură și izmene. Când se va petrece același lucru cu Liviu Dragnea? Pentru că și el a fost arestat pe motive politice, nu?