Editorial Dan Mlădinoiu

Editorial. De la marele Kogălniceanu (mai) către PSD

Dan Mlădinoiu 09.05.2021, 12:32
Editorial. De la marele Kogălniceanu (mai) către PSD

Această lună mai a fost darnică în evenimente de prim rang legate de istoria modernă a României. Mai întâi a fost ziua de 9 a anului 1877, atunci când ministrul de Externe, avocatul, istoricul și publicistul de orientare liberală, Mihail Kogălniceanu, născut la Iași în al doilea deceniu al secolului trecut, proclama Independența României în fața Adunării Deputaților.

Redactor-șef ajuns prim-ministru

Avea să fie adoptată în următoarea zi de Senat și promulgată de către regele Carol I. Astfel, unul dintre cei mai influenți intelectuali români ai generației sale, prieten pe viață al lui A.I. Cuza, fondator al PNL, a jucat un rol de o importanță capitală în efectele rezultate din războiul ruso-turc (1877-1878). Așadar, un talentat redactor-șef la Dacia Literară, ajuns prin charisma și erudiția sa prim-ministru, a cunoscut onoarea de a fi unul din pilonii României moderne.

Într-un  total contrast cu acel onorant punct de fastă istorie, la 44 de ani distanță, un conțopist ratat, holtei (probabil), frustrat și infestat (posibil) de maladia care l-a ucis pe Lenin (sifilis), înregistra într-o fosă septică (imaginară) cu rol de Stare Civilă politică, între 8-12 mai 1921, aripa socialistă numită PSDR. Sub comanda lui George Grigorovici. Se mai aflau încartiruiți, ca șefi în acest pridvor al comunismului, Constantin Titel Petrescu, Ilie Moscovici precum și Ștefan Voitec, cel care avea să-i pună în brațe cârmaciului oltean, în aprilie 1974, sceptrul de președinte al României.

Pe vremuri, această grupare pomenită își avea obârșia în frâiele lui Dobrogeanu- Gherea. Ulterior, transformată în PCR. Primul secretar general al neroadei movile comuniste a fost un plăpumar, Gheorghe Cristescu. O reușită, ce mai! Un confecționar de “învelitori nocturne” botezate azi pilote umplute cu câlți de câine plouat, ca previziune a dictaturii țărănimii și muncitorimii ce avea să urmeze.

Pe principiul vasalității, de fapt a slugărniciei față de bolșevismul evoluat cu titulatura de URSS, proaspăta adunătură de neisprăviți politic a aprobat despărțirea Bucovinei și a Dobrogei de România Mare și nu a recunoscut unirea Basarabiei cu țara-mamă. În 1922, PCR număra cu o certitudine limpede ca apa sălcie „fantastica” sumă de 2.000 de membri.

Noua conducere a fost asigurata in principal de fostii lachei ceausistieni regrupati in FSN
Noua conducere a fost asigurata in principal de fostii lachei ceausistieni regrupati in FSN

Careul Roșu

Aproape  toți uniform înveșmântați cu pompă în salopete. Ceva mai târziu, în 23 august 44, PCR a participat alături de regele Mihai, PNȚ, PNL și PSDR la înlăturarea regimului antonescian, România intrând astfel, pentru multe decenii, în sfera de influență sovietică. Deși PCR a dat oficial ortul popii in 1989, noua conducere a fost asigurată în principal de foștii lachei ceaușiștieni regrupați în FSN. Acesta s-a înregistrat, în februarie 90, la notarul cu zâmbet de jur împrejurul capului, Ivan Ilici Iliescovici.

Transformarea noii lăcusto- omizi avidă de seva puterii nu s-a oprit aici. În 92 s-a transformat în FDSN, apoi, în PDSR (actualul PSD), în continuare considerat un văcsuit urmaș al PCR. Ca o ironie a incognito-ului politic, dar și a unei imense mulțimi contraindicate la gândire, am avut în Parlament, între 1992 și 1996, un Partid Socialist al Muncii.

Ghidonat de un președinte, Ilie Verdeț, ce fusese prim-ministru înainte de Revoluție!!!. Această strânsură de neo- opincari, fără stea roșie la cozoroc, a bătut palma cu PDSR, PUNR și PRM, reușind să livreze un avorton de tip ghiveci stângist, supranumit Careul Roșu.

În anul de grație 2003, PSD a îngurgitat și această năpârcă (PSM). Poate că singura performanță reușită de comuniștii apropiați de actualitate, exceptând pomenile de tot felul, corupția de nivel stratosferic, vizibila orientare pro-răsăriteană, este că au avut ca șefi numai români neaoși. Pentru că, până la moartea lui Gheorghiu- Dej, toți secretarii generali ai PCR sau ai Partidului Muncitoresc Romîn, au fost străini: un ungur, un ucrainean, un polonez, un bulgar și trei evrei. Tot în mai, și tot pe 9, 1945, sovieticii și-au tras și ei o ceremonie.

Resursele României au fost stoarse de mujicii lui Stalin

De data aceasta la Berlin, acolo unde se sărbătorea capitularea Germaniei Naziste sub semnătura unui mareșal neamț , unde era prezent și omologul său sovietic, Jukov. Deși, cu numai o zi înainte se întâmplase același lucru la Reims. Păi, cum să fie ignorată mândria rușilor?!

Fiindcă aduceam aminte de „grijulia mamă” cu nume acronimic- URSS- în primii ani de dominație comunistă, resursele României au fost stoarse de mujicii lui Stalin, în cote înrobitoare, însumând 300 de milioane dolari (la valoarea din 1938, echivalentul a 5 miliarde dolari, în 2015). Nu mai vorbesc de zecile de mii de oameni închiși din motive politice. Există mărturii scrise și vorbite despre nenumăratele abuzuri, asasinate si torturi aplicate oponenților politici.

Dup părerea mea, cea mai inspirată definiție utilizată despre ce s-a petrecut în secolul trecut îi aparține fostului premier britanic din al Doilea Război Mondial, Winston Churchill: „Lenin a fost trimis în Rusia de către germani, în același mod în care cineva ar pune o fiolă cu bacili de febră tifoidă sau holeră în rezervorul de apă al unui mare oraș, lucrând acolo cu o precizie uimitoare”.

Și totuși luna mai este luna florilor. Cel puțin popular vorbind. Unele cu țepi, altele carnivore. Depinde ce culegi. De obicei, ce semeni.

Urmăriți Impact.ro și pe