Editorial Alin Buzărin. Onești, locul cu polițiști onești, dar incapabili

Alin Buzărin 02.03.2021, 18:01
Editorial Alin Buzărin. Onești, locul cu polițiști onești, dar incapabili

Atenție, drama din Moldova s-a petrecut și pentru că polițistul-negociator avea zi liberă. Lunea, ca lăutarii! Bietele victime nu mai sunt printre noi, dar și ele ridică semne de întrebare. Cum să fii bărbat în putere (unul avea 36 de ani și altul 52) și să te ia ostatic un pensionar de 68? Să te lege cu ”șoricei” de plastic de calorifer și să te țină așa ceasuri întregi? Ei erau doi, el era unul.

La un moment dat i-a dezlegat de calorifer, i-a ținut doar cu mâinile legate la spate și i-a dus pe balcon, să-i arate autorităților. De neexplicat cum de n-au putut să acționeze, doi contra unul, asta după ce se lăsaseră luați ostatici. Oare, când i-a legat prima oară bătrânul, ce făcea unul dintre ei (cel care urma să fie legat al doilea), în timp ce agresorul îl lega pe primul? Admira scena? Dar, despre bieții morți, numai regrete! Nimic de rău!

Berbece n-aveau?

De rău însă trebuie vorbit despre polițiștii din orașul care a dat-o pe marea Nadia, dar poate că în compensație a trimis pe lumea albă și mulți alți neisprăviți. Cum să stai cinci ore la discuții cu un pensionar care a luat doi ostatici? De ce nu spargi ușa cu berbecele, să intri peste el?

De ce nu te sui cu nacela pompierilor și nu intri pe geam? Mămăligi de polițiști, cu izmenele tremurându-le în așteptarea salariului! Autorități contemplative și incompetente! În astfel de situații, chemi trupe speciale, că de-aia le ai la dispoziție, nu stai să porți discuții sterile de la distanță cu agresorul!

Editorial Alin Buzarin. Onesti, locul cu politisti onesti, dar incapabili
Imagine din timpul tragediei de la Onesti

Ziua liberă de luni

Cum am mai spus, negociatorul Poliției avea zi liberă. Habar n-aveam că Poliția Română are în dotare și negociatori. De ce nu l-au sunat pe negociator? Când ești plătit de Poliție, raportezi dacă părăsești localitatea, chiar și atunci când ești liber! Ce făcea negociatorul? Punea murături? N-avea telefon? Și, să admitem că ar fi fost la fața locului, începea să se târguiască cu agresorul?

Acesta dorea nu doar refacerea actelor apartamentului în favoarea sa (adică anularea pe loc a unei Hotârâri a Insanței de judecată) ci și 300.000 de euro despăgubiri. Dacă nu era în ziua liberă, negociatorul începea oare târguiala? Zicea 280.000 și mai scădea câte 10.000 de euro la fiecare cinci minute? Cum poți să procedezi astfel când în joc e viața a doi oameni? Ce rost are acel negociator? În asemenea situații, nu se negociază, ci se intervine în forță!

Ne apără niște fătălăi

Acum câteva zile, parcă domnii polițiști ieșiseră în stradă, doldora de revendicări. Încălțări mai pingelite, mașini mai bune, lefuri mai mari, ceva sporuri. Când e să ne plângem, nu ne întrece nimeni. Dar când trebuie să fim cu adevărat polițiști, în situații extreme, nu conțopiști pe timp de pace, nu mai suntem așa de zmei. Vrem să ieșim la pensie la 40 de ani, să ne reangajăm eventual tot la Stat, dar nu suntem în stare să-i facem față unui om de aproape 70 de ani, care n-are pistol, ci doar arme albe.

Suntem curajoși și arestăm bătrânici care vând o legătură de pătrunjel pe trotuar, însă atunci când ar trebui să ne arătăm cu adevărat vitejia, chemăm negociatorul și constatăm că omul e liber lunea, ca lăutarii și ca ospătarii. Eventual, ca să ne facem că muncim, stăm pitiți cu radarul după vreun colț să vedem dacă nu cumva unul a tăiat linia continuă cu un centimetru sau dacă și-a permis cineva să meargă cu 51 la oră în localitate.

Ni-no-ni-no!