În România, șoimăritul, în traducere vânătoarea cu păsări de pradă, e o ocupație străveche, cu episoade intrate în istoria neamului. De la celebra taxă medievală a șoimăritului, adică păsări capturate, dresate și predate drept tribut otomanilor pentru a salva animalele din ogradă sau grânele, până la cadourile făcute de Înalta Poartă lui Mihai Viteazu: doi șoimi, pe lângă doi cai de rasă.
Sau de la cetatea Solymar (Șoimarul), ridicată de Matei Corvin pentru șoimarii săi, până la nobilimea transilvăneană pentru care vânătoarea cu păsări de pradă ținea de păstrarea strălucirii unui blazon.
Provenit, dezvoltat și cultivat din stepele Asiei Centrale și de Nord, șoimăritul a traversat peste ani perioade de glorie sau decădere. În zona arabă este însă o îndeletnicire cu o imensă expansiune, iar păsările de pradă fac parte din arsenalul prinților miliardari, acordându-li-se o mare grijă.
Astăzi, în Europa, România e însă un caz izolat. Vânătoarea cu șoimi, ulii sau acvile nu e permisă, în ciuda a numeroase tentative de a o trece în legalitate. Recent, în Grădina Botanică din Capitală, Asociația Accipiter a organizat o întâlnire inedită cu păsările de pradă și a prezentat demonstrații de zbor.
Biologul Nicolae Pârlog, membru al organizației, explică faptul că „în România avem voie doar să deținem păsări de pradă, nu e foarte clar nici măcar dacă pot fi scoase la zboruri de antrenament. Prietenii și colegii mei însă se duc în țările vecine la concursuri, prin Bulgaria, Ungaria, chiar Italia, unde și câștigă. La toamnă vom merge în Polonia, unde se pun bazele unei federații europene de șoimărit. Sperăm să beneficiem de lobby-ul lor pentru ca, într-un viitor proiect de lege a vânătorii, să fie inclusă și cea cu păsări de pradă”.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]El subliniază că „nu vrem ca șoimăritul să fie asociat cu braconajul. Suntem împotriva unui asemenea fenomen. Din contră, am semnalat la Poliție cazuri de braconaj, păsări prinse și scoase apoi la vânzare pe internet. Șoimii sunt cei mai scumpi, pentru că e moda prețurilor mari din lumea arabă. La fel, acvilele, care se reproduc mai rar”.
La vedere, un șoim sau o acvilă poate ajunge să coste câteva mii de euro, în timp ce, pe piața neagră, prețurile cresc exponențial. În 2020, la o licitație din Arabia Saudită, un șoim călător a fost vândut cu 173.000 de dolari, cea mai scumpă tranzacție în domeniu all-time.
„Mulți cred că șoimăritul e o ocupație sadică și sângeroasă, asimilată luptelor de animale. Dar, de fapt, e cea mai ecologică formă de vânătoare, pentru că lucrurile se petrec întocmai ca în circuitul natural. Prăzile sunt consumate de pasăre”, subliniază Pârlog.
Își amintește o întâmplare amuzantă de la un eveniment organizat în Spania: „S-a lansat un porumbel mai de la distanță, astfel încât șoimul să nu-l prindă prea ușor. De fapt, nu l-a prins deloc, deși l-a urmărit mult timp. La un moment dat, s-a întors la stăpân, s-a pus în fața lui ca un câine, jos, și a început să zbiere, să facă scandal. Nu s-a liniștit nici după ce a primit o recompensă pentru efort. Îl tot certa reproșându-i parcă faptul că l-a pus să alerge degeaba după porumbel. A fost un episod foarte simpatic”.
Te poți însă îmbogăți din concursurile de profil: „Nici vorbă! Aduci bani de-acasă! E, pur și simplu, un hobby. Premiile sunt simbolice și constau în materiale, căști pentru păsări, un pui de pasăre de pradă, momeli, stative”.
Pârlog spune că ONG-urile de mediu sunt foarte active în ideea de a bloca legalizarea vânătorii cu păsări de pradă și „e nevoie să se creeze o conjunctură politică sau socială pentru a se trece la revizuirea legii, care presupune, oricum, un circuit destul de greoi”. Mizează însă în perioada următoarea și pe un lobby puternic din zona arabă „pentru a conștientiza autoritățile asupra a ceea ce înseamnă, cu adevărat, șoimăritul și spre a urni astfel lucrurile din loc”.
Și încheie: „E jenant că România a rămas singura țară din Europa care interzice șoimăritul. E un sentiment ciudat când ne mai întâlnim pe afară la diferite reuniuni cu colegi de prin toate colțurile continentului și nimeni nu înțelege ce se întâmplă în România pe acest subiect”.
