Filosoful și eseist român, Mihai Șora, s-a stins din viață, sâmbătă, cu o mare durere în suflet. Activ pe rețelele de socializare în timpul vieții, el a împărtășit numeroase amintiri cu internauții, între acestea fiind și o poveste care l-a apăsat mereu. ,,Orele următoare au fost fără-ndoială apăsătoare pentru Mama”, s-a confesat Șora în cadrul uneia dintre numeroasele sale postări.
Este vorba despre episodul dramatic în care sora mamei sale avea să se îmbolnăvească de ,,gripa spaniolă”. Mai mult, fratele lui mai mare a avut același diagnostic pe când avea doar șase luni. Teodor Șora a murit chiar în brațele mamei lui în tren în drum spre înmormântarea surorii sale, scrie Playtech.ro.
,,Cu puțin timp înainte de înmormântare, fratele meu mai mare, Teodor, bebe de șase luni, s-a îmbolnăvit: o neașteptată și ciudată febră, care nu părea să aibă nimic comun cu bolile obișnuite ale copilăriei. Atunci Tata a hotărât că va merge singur la înmormântare, iar Mama va rămâne acasă, lângă copil.
Și singur a pornit la drum. Orele următoare au fost fără-ndoială apăsătoare pentru Mama: plângându-și sora moartă, îngrijorată din pricina copilului… A hotărât, în cele din urmă, să plece după Tata cu următorul tren, ca să-și conducă sora la groapă”, a povestit el pe pagina sa de Facebook.
Marele regret a lui Mihai Șora a fost că nu l-a cunoscut niciodată pe Teodor, fratele cel mare. De asemenea, sentimentul de tristețe se stabilea în sufletul său de fiecare dată când în jurul lui auzea povești despre el.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2],,Teodor a murit atunci: în brațele Mamei mele, în trenul care îi ducea de la Timișoara la Pesac, unde trăise sora ei. Iar Tata, preot ortodox, i-a înmormântat a doua zi pe amândoi, în aceeași groapă.
Eu nu l-am cunoscut pe Teodor (născut fiind în ’16), dar pe toți cei care m-au precedat, străini ori din familia mea, i-am auzit mereu vorbind despre el ca despre un copil-minune; o aură, o legendă admirabilă s-a instalat, odată cu moartea lui, devenind, pentru copilul care eram însumi, un punct cardinal, exemplul adesea invocat, mai ales de Mama, atunci când făceam vreo boroboață sau mă foiam pe scaun: „Todoraș n-ar fi făcut așa ceva…“, s-a confesat Mihai Șora.
