Diana Enache, prezentatoarea jurnalelor de prânz de la Pro TV, este pasionată de scris și pregătește o carte despre culisele meseriei de jurnalist. În interviul exclusiv, acordat pentru Impact.ro, vedeta ne-a povestit cum este în viața de zi cu zi, despre marele regret că nu a făcut dans contemporan, dar și cum a fost unica ei experiență ca actriță amatoare, pentru a ajuta o prietenă. Măritată cu regizorul Adrian Horobeț, Diana Enache ne-a spus și cum a debutat povestea lor de iubire, cea mai mare realizare fiind fiul lor, Tomas.
Diana Enache este una dintre figurile emblematice ale Pro TV. Diana și soțul ei sunt împreună de 13 ani și s-au căsătorit abia în 2019. Au un fiu, pe Tomas, în vârstă de 9 ani.
Diana Enache: Îmi place să ascult muzică, sunt music lover, cum scriu și pe Instagram. Merg la festivaluri, merg la teatru, scriu foarte mult.
Da, pregătesc o carte despre meseria mea. Nu am ajuns încă în punctul în care să pot spune că știu măcar 90%, nu, dar cred că am ce povesti până acum. Sunt foarte multe lucruri – și știți și voi foarte bine – de culise, care pot fi povestite în așa fel încât să nu vicieze nicicum imaginea nimănui.
Eu scriu dintotdeauna și la școală scriam de plăcere eseuri. Prietenii și familia m-au încurajat. Lasă-mă să fiu vanitoasă puțin: nici nu am avut nevoie de încurajare, pentru că eu știu că scriu bine și atunci ar fi fost păcat să nu fac asta.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Aș fi fost actriță.
Nu știu dacă am talent. Am jucat într-un scurtmetraj de proiect de admitere la UNATC, pentru o prietenă, care a intrat cu filmul în care am jucat eu. Cred că m-aș fi descurcat foarte bine, dar nu e târziu, nu-i așa?
Niciodată nu e prea târziu…
Mi-ar fi plăcut să fac dans contemporan. Este un mare regret al meu că nu am făcut asta până acum. Dar cred că e un pic cam târziu pentru asta, dar pentru actorie, nu, cine știe?! Eram o studentă îndrăgostită de un alt student, relația nu se termină foarte bine, ba, dimpotrivă, cu o ușă trântită la lift. O poveste scurtă, așa cum se întâmplă în tinerețe, cum se întâmplă și acum, de ce nu? A fost, nu a fost să fie, s-a întâmplat puțin și gata!
Sigur că da.
Cu foarte multă muzică, încercam să ies puțin din mine, să mă detașez de sentimentele care nu erau chiar….Am mai și înjurat în casă, singură. Înjurătura este o formă de comunicare excelentă, de scoatere din tine a unor lucruri care nu sunt neapărat plăcute. Vrei să le dai afară, scapi de ele și gata! Ai înjurat și, gata, dar nu în public, atenție, acasă!
Nu, nu a fost niciun compromis. Ne-am potrivit din primul moment. Am știut că ne potrivim, am știut că avem treabă unul cu celălalt. El mă știa de multă vreme de la televizor, a încercat să ajungă la mine printr-un prieten comun. Prietenul comun, Petre Fumuru, i-a spus: “Pleacă, mă, de aci, că ești golan! – se cunosc foarte bine și își permit – „Nu îți dau numărul fetei” . Cumva, a făcut rost de numărul meu și așa ne-am întâlnit. A cam alergat puțin după mine, a fost exact ca într-o poveste de ev mediu, cam așa!
A meritat, au ieșit lucruri bune și încă ies lucruri bune și cel mai important: băiețelul nostru!
Video: Daniel Bălan
