Dacă generații întregi au ieșit ani de zile în stradă fără să plătească cu viața pentru acest gest și să îl considere un drept se datorează unui început marcat cu sânge. Pe fondul unor proteste anti-comuniste reprimate cu o violență care atinsese apogeul în desăvârșire, timișorenii găsesc puterea de a protesta pentru un pastor maghiar care fusese relocat de episcopul său.
În seara de 15 decembrie, în fața locuinței pastorului maghiar Laszlo Tőkés, se strâng 1000 de oameni cu lumânări aprinse, care cântă „Deșteaptă-te, române!”. Aflată în centrul orașului, locuința pasorului, naște în Piața Maria un adevărat protest unde au loc primele altercații între protestatari și securiști asistați de milițieni.
Raportul senatorial arată că manifestarea a fost reprimată în cel mai agresiv mod.
Ca un preludiu la evenimentele ce urmau a se desfăşura, în noaptea de 10/11.12.1989, persoane neidentificate au împrăştiat pe străzile Timişoarei manifeste cu conţinut exclusiv anticeauşist „Jos Dictatura!”, „Jos tirania ceauşistă!”, „Moartea dictatorului!”. În dimineaţa zilei următoare (11.12.1989), întregul personal al Miliţiei Judeţene a fost mobilizat pentru adunarea acestor hârtiuţe ce umpluseră străzile oraşului.
În ceea ce-l priveşte pe pastorul Laszlo Tokes organele de securitate ale judeţului au adunat suficiente probe penale pentru a propune Procuraturii şi Justiţiei punerea pe rol a cazului. Raportate la Bucureşti lui Nicolae Ceauşescu chiar de Iulian Vlad, dictatorul a dispus neaplicarea măsurilor propuse, pentru a evita înrăutăţirea şi mai mult a relaţiilor cu Ungaria. Ca atare, împotriva pastorului au fost luate numai măsuri administrative pe linie de cult şi a fost pus sub supravegherea permanentă a securităţii.
Pentru unele din acţiunile sale protestatare împotriva regimului dictatorial, Laszlo Tokes a fost mutat disciplinar de către şefii săi ierarhici într-o altă parohie, din altă localitate (la Mineu). Refuzând părăsirea oraşului, episcopul reformat i-a intentat o acţiune de evacuare în justiţie, s-a obţinut o sentinţă definitivă de evacuare şi s-a programat executarea silită pentru ziua de 15 decembrie 1989.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]La slujba religioasă din 10 decembrie 1989 Laszlo Tokes a invitat credincioşii să participe ca martori asistenţi la evacuarea sa forţată din locuinţă şi din parohie. Enoriaşii cei mai apropiaţi au organizat pichete de pază în incinta bisericii, iar în dimineaţa zilei de 15 decembrie, tot mai mulţi credincioşi s-au adunat în apropierea locaşului de cult. Cei adunaţi au trezit curiozitatea trecătorilor, dintre care mulţi sau oprit.
În jurul orelor 17:00 (15.12.1989) temându-se de complicaţii, de la fereastra casei parohiale, pastorul solicită cetăţilor adunaţi să plece acasă, iar pe uşa bisericii a fost aplicat un afiş cu acelaşi îndemn. Cu toate acestea, mulţimea a crescut, astfel că spre seară numărul participanţilor a ajuns la circa 1000 de persoane. La căderea nopţii s-a format un cordon viu (oameni prinşi de braţ) în jurul bisericii reformate, s-au aprins lumânări, iar miliţienii şi lucrătorii de la securitate stăteau de-o parte şi priveau, manifestaţia ce se desfăşura paşnic, fără incidente.
Aproape de miezul nopții o delegaţie locală în frunte cu primarul oraşului, Moţ Petru, şi-a făcut apariţia în piaţă. Lumea nu l-a lăsat să intre în locuinţa pastorului decât împreună cu reprezentanţi ai demonstranţilor, în prezenţa cărora s-au purtat apoi şi discuţiile. Primarul a promis că nu va mai avea loc nici o evacuare şi că soţia gravidă a pastorului va primi asistenţă medicală, deci lumea poate pleca liniştită acasă. Dar mulţi dintre asistenţi au rămas toată noaptea şi au vegheat în faţa bisericii.
În aceeaşi noapte, în jurul orelor 2300 (15.12.1989) Radu Bălan informează pe Emil Bobu despre cursul evenimentelor din Timişoara. Se pare, aşa cum rezultă după unele surse, că acesta din urmă ar fi dat dispoziţii de împrăştiere violentă a manifestanţilor.
