Fostul director al Serviciului Român de Informații (SRI) Eduard Hellvig, critică candidații „independenți” care sunt luați în calcul pentru următoarele alegeri și deplânge soarta vedetelor care, cu ajutorul televiziunilor, devin politicieni peste noapte, fără experiență și fără obligații.
„Acum ceva vreme, era un lucru obișnuit ca televiziunea să facă din politicieni vedete. De ceva timp, și la noi și în lume, vedetele devin peste noapte politicieni. Și se numesc „independenți”. Max Weber a murit acum un secol, între timp a murit ușor-ușor și ideea lui de politicieni de vocație și profesie. Traseul către aerul rarefiat al politicii are scurtătura cifrelor de notorietate; sunt măsurate nume diverse cu lipici la electorat, urmând ca știința politicii să vină pe parcurs, cum ar veni ca o specializare la locul de muncă. Ideologia este pusă între paranteze, iar omul cu cifre bune devine că are “anvergură politică”. Ideologia vine după. Sau dacă nu vine, nu e bai. Vedeta e transformată în independent susținut de “forțe politice”, arată Hellvig pe rețeaua Linkedin.
Candidatul „șampon”
Fostul director al SRI vorbește și despre așa numitul candidat care este vândut electoratului ca un „șampon”. „Competența candidatului-șampon este tocmai succesul său, oricare ar fi el – în sport, în afaceri, în muzică, în fashion, pe scena teatrului sau pe scena vieții. Star-sistemul nu a fost niciodată mai logic, Weber niciodată mai perimat”, mai arată Hellvig.
Ideea nu este tocmai originală. Ea a fost tratată de Aldous Huxley în „Reîntoarcerea în minunata lume nouă”. „Oratoria este de așa natură încât a existat întotdeauna o tendinţă în rândurile politicienilor şi clericilor de a simplifica problemele complexe. De la amvon sau de la tribună, până şi cel mai conştiincios dintre vorbitori constată că e foarte greu să spui tot adevărul. Metodele folosite astăzi pentru a vinde publicului candidatul politic, de parcă ar fi un deodorant, pur și simplu garantează electoratului că n-o să audă niciodată adevărul în nici o privinţă”, arată Huxley în cartea citată.
Despre oamenii noi
Oamenii s-au săturat de „ăștia de-acum”, iar un bling-bling din afara cercului nu are cum să fie mai rău decât ei. Totul e să nu fie dintre „ăștia”. Politica actuală a ajuns să-și devoreze esența și să își inventeze noi capete prin care să scuipe flăcări de bunăstare. Capete noi care să fie iubite de electorat și care să nu semene cu ceva ce a mai fost. „Oamenii noi” nu au însă nimic de pierdut, nicio carieră de apărat, nicio reputație de păstrat. Când spectacolul începe să fie fluierat, își iau trusa de machiaj și își văd de drum. Și ca întotdeauna, rămâne pe “ăștia” să caute soluții. Cu păcănelele la mare modă, orice nume adună trei fructe identice are șansa lui de a prinde lista. Nici nu este neapărat greșit, exemple care inspiră sunt foarte notorii. Dar ce te faci dacă nu nimerești un Ronald Reagan sau un Volodimir Zelenski?”, se mai întreabă Hellvig.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]
