Când vine vorba de uleiuri de gătit, uleiul de palmier este, de obicei, considerat cea mai controversată opțiune – atât din motive de sănătate, cât și de mediu. Este un ulei vegetal comestibil care provine din fructul palmierului de ulei, denumirea științifică fiind Elaeis guineensis. Totuși, de ce nu este bun uleiul de palmier?
Uleiul de palmier, obținut din fructul de palmier de ulei (Elaeis guineensis), este una dintre cele mai răspândite grăsimi comestibile din lume. Palmierul de ulei produce două tipuri de ulei: unul este extras din pulpa fructului (ulei de palmier), iar celălalt din semințe sau din miez (ulei de sâmburi de palmier).
Uleiul de palmier este consumat în multe țări sub formă de ulei vegetal, grăsimi și margarină. În Statele Unite, uleiul de palmier reprezintă un procent foarte mic din consumul total de grăsimi.
Acest tip de ulei se găsește în aproape orice – este prezent în aproape 50% din produsele ambalate pe care le găsim în supermarketuri, de la pizza, gogoși și ciocolată, până la deodorant, șampon, pastă de dinți și ruj. Este, de asemenea, utilizat în hrana pentru animale și ca biocombustibil în multe părți ale lumii.
Citește și: Secretul despre ulei pe care puțini oameni îl cunosc. Foarte mulți fac această greșeală banală
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Uleiul de palmier este un ulei extrem de versatil, cu multe proprietăți și funcții diferite care îl fac atât de util și atât de des utilizat. Este semisolid la temperatura camerei, astfel încât poate menține consistența cremoasă a produselor tartinabile; este rezistent la oxidare, astfel încât poate conferi produselor o durată de depozitare mai lungă; este stabil la temperaturi ridicate, ceea ce ajută la conferirea unei texturi crocante produselor prăjite; și este, de asemenea, inodor și incolor, astfel încât nu modifică aspectul sau mirosul produselor alimentare.
În țările asiatice și africane, uleiul de palmier este utilizat pe scară largă ca ulei de gătit, la fel cum am folosi noi uleiul de floarea-soarelui sau de măsline aici, în România.
Pe lângă faptul că este versatil, în comparație cu alte uleiuri vegetale, palmierul de ulei este o cultură foarte eficientă, capabilă să producă cantități mari de ulei pe suprafețe mici de teren, aproape tot timpul anului. Acest lucru îl face o cultură atractivă pentru cultivatori și micii proprietari, care se pot baza pe venitul constant pe care îl oferă uleiul de palmier, relatează World Wildlife Fund.
Uleiul de palmier a fost și continuă să fie un factor major de defrișare a unora dintre cele mai bogate păduri din lume, distrugând habitatul unor specii deja pe cale de dispariție, cum ar fi urangutanul, elefantul pigmeu și rinocerul de Sumatra.
În ceea ce privește îngrijorările cu privire la sănătate, uleiul de palmier, uleiul din sâmburi de palmier și uleiul de nucă de cocos – așa-numitele uleiuri tropicale – au căpătat o reputație proastă deoarece au un conținut ridicat de grăsimi saturate, care au fost de mult timp legate de bolile de inimă.
Grăsimile saturate cresc nivelul colesterolului ”rău” LDL și al trigliceridelor – factori de risc pentru bolile de inimă. Uleiul de palmier, care este saturat în proporție de 50%, are o compoziție mai favorabilă a acizilor grași decât uleiul din sâmburi de palmier și uleiul de nucă de cocos, care sunt saturate în proporție de peste 85%.
În general, cu cât conținutul de grăsimi saturate este mai mare, cu atât grăsimea este mai solidă la temperatura camerei. Uleiul de palmier este semisolid la temperatura camerei, dar poate fi transformat într-un ulei de gătit lichid.
În ultimii ani, am aflat mult mai multe despre efectele diferitelor grăsimi asupra sănătății. Titlul de cea mai nesănătoasă grăsime i-a revenit anterior grăsimii trans, care acum este interzisă. Grăsimile trans nu numai că măresc nivelurile de LDL și trigliceride, dar reduc și colesterolul ”bun” HDL.
Majoritatea grăsimilor trans sunt create artificial prin hidrogenare. Uleiul parțial hidrogenat, utilizat în multe produse de patiserie prelucrate și gustări și pentru prăjit, este o sursă majoră de grăsimi trans.
Uleiul de palmier are un conținut ridicat de grăsimi saturate, care poate fi dăunător pentru sănătatea cardiovasculară. Cu toate acestea, un studiu a constatat că, atunci când este consumat ca parte a unei diete echilibrate, ”uleiul de palmier nu prezintă un risc suplimentar pentru bolile cardiovasculare”.
