De ce a pierdut presa scrisă întâietatea în fața celei online

Răspunsul la întrebare este interogativ și multiplu, precum acele cinci “clasice” din abecedarul gazetăresc. În urmă cu ceva ani, în 2006, coperta unui număr dintr-o prestigioasă publicație britanică găzduia incitantul titlu: “Cine a omorât ziarul?”. Firește, subiectul media a fost supus??? imediat analizelor, iar concluziile, deși relative, au încercat să întregească oglinda fenomenului supus??? atenției.

”O exagerare considerabilă”

Peste Ocean, vina declinului informației pe script este atribuită lui Craig Newmark întemeietorul unei rețele de site-uri de mică publicitate gratuite. Această popularitate explozivă a contribuit la scăderea abruptă a veniturilor obținute de ziare, o afacere în care monopolul respectiv fusese confortabil stabilit decenii de-a rândul. Inspiratul american a răspuns acuzației cu o piruetă plasată zâmbitor între modestie și accept: “Este o exagerare considerabilă”.

Realitatea indică, fără putință de tăgadă, că mass-media suferă transformări esențiale în modul ei de a fi. Tânăra generație de cititori a crescut preluându-și informațiile proaspete din televiziune și de pe web, ajunse, de pildă, primele două surse din Statele Unite. Acolo, virtualul a depășit ziarele începând cu anul 2010 și este considerat cel mai important izvor de noutăți pentru cei sub 30 de ani.

Sănătatea ziarelor este foarte importantă

Totuși, sănătatea ziarelor este foarte importantă, pentru că ele tind să stabilească agenda celorlalte mijloace media și tot aici lucrează cei mai mulți jurnaliști. În țara Unchiului Sam, rețelele de televiziune, printre care cele cu rezonanță și prestigiu (NBC, ABC, CBS, Fox News și CW), aveau angajați în urmă cu câțiva ani 500 de oameni, față de 40.000 câți erau în slujba ziarelor script. Presa scrisă din vestul Europei gestionează un declin de lungă durată, nu o bruscă suferință.

Ca atare, și efectul crizei economice are specificul său. “În general, industria (media) germană are o audiență vastă și loială, conservatoare chiar, mărci puternice și resurse editoriale suficiente pentru confruntarea cu tranzitia”, constata Rasmus Nielsen (Institutul Reuters de Studii în Jurnalism de la Oxford).

Impact.ro

Imaginile indecente cu Elena Udrea au scăpat pe internet! Doar iubitul o mai vede AȘA...

Impact.ro

După această imagine, a urmat un DEZASTRU! Finalul depășește orice imaginație FOTO

În Asia nu sunt aceleași probleme

Pe continentul asiatic nu se împărtășesc aceleași probleme, însă există particularități, ce merită a fi menționate. În Japonia, stat unde apar primele două cele mai vândute ziare din lume (“Yomiuri Shimbun” distribuie spre citire 9,1 milioane de exemplare urmat de “Asashi Shimbun” cu 6,6), tirajele au rezistat cu brio, grație și faptului că mai bine de 94% dintre cititori beneficiază de abonamente. Urmează “USA Today” (4,13) și “Dainik Bhaskar” (India).

Asta în contextul în care tinerii din Țara Soarelui Răsare nu se dau în vânt după tipărituri, iar veniturile din publicitate scad odată cu înaintarea în vârstă a populației.  Fiindcă am amintit de cei care preferă parcurgerea unor ziare mirosind a cerneală tipografică, există în lume citadele de brand pentru care concurența internetului aproape că nu contează. Printre ele, The New York Times, The Guardian, Wall Street Journal, Washington Post, Dawn, The Times of India, The Sydney Morning Herald etc.

De cealaltă parte, conform “manager.ro”, dintre cei aproape 380 milioane de europeni care au intrat pe internet în noiembrie 2020, 181 de milioane au parcurs site-urile unor ziare, cel mai căutat fiind “Mail Online”, cu peste 20 de milioane de “utilizatori unici”. “Bild” (Germania) și “Milliyet” (Turcia) au depășit 9 milioane de unici. Pe locurile următoare s-au situat “El Pais” și “El Mundo” (Spania), “Komsomolskaya Pravda” (Rusia), “Telegraph” (UK). Datele au fost centralizate din 49 de piețe, informează sursa citată.

În China, presa de știri crește vertiginos

China este o altă piață unde presa de știri crește vertiginos, însă controlul strict al unui ochi de Argus modern este foarte intens. Oficial este permisă existența jurnaliștilor de investigație – „opinia publică veghează” – în realitate ziariștii se tem să-i ofenseze pe oficialii (baronii) locali. Sună cunoscut, nu-i așa? Gazetarii sunt nevoiți să facă echilibristică între „linia partidului și linia de final”. Altfel spus, cenzura.

Industria media este o afacere cu un rol deosebit de important în democrație. De aceea este considerată ca fiind a patra putere în stat, având ca menire să-i tragă la răspundere pe cei aflați în conflict cu legea, să furnizeze votanților informația necesară și să eficientizeze piețele de cunoaștere.

Una dintre condițiile determinante pentru jurnalism

Una din condițiile determinante pentru jurnalism este cea numită obiectivitate. În ce proporții este atașată ea operei gazetărești rămâne o întrebare cu un noian de răspunsuri pro și contra. Se spune că mai întâi de toate ziaristul este om, deci supus slăbiciunilor firești, apoi slujitor al scrisului.

„Când ești singurul ziar din oraș, nu poți risca să-ti pui liberalii în cap cu atitudini prea conservatoare și viceversa”, este enunțul unui profesor de la Universitatea Harvard. În Europa, partizanatul deschis este răspândit în rândul ziarelor și al posturilor de televiziune.

Cele trei canale de stat din Italia sunt aliniate fiecare unor partide anume. Independența politică a BBC din Marea Britanie este contestată de criticii care se plâng de o înclinație stângistă. Internetul erodează și mai mult imparțialitatea din cauza multitudinii de surse alternative.

Business-ul de știri se confruntă cu probleme dintre cele mai inedite

Link-urile facilitate de noile tehnologii sunt o mostră în acest sens, iar o generație ce s-a format odată cu instrumentele digitale născocește deja noi posibilități de lucru cu ele. Business-ul de știri se confruntă cu probleme dintre cele mai inedite. Spuneam despre asaltul la baionetă al internetului, cu „acoliții” săi Twitter, Facebook etc.

Este de departe contracandidatul cel mai redutabil al paginii de ziar print. Acest „ceva”, care a perturbat un domeniu monopolizat până în anii ’90 de presa tipărită, are o caracteristică aparte. Cititorii sunt capturați, prin rețele, într-un sistem din ce în ce mai complex, unde dețin deopotrivă rolul de surse, participanți și distribuitori.

„Armele” noii prese

„Armele” noii prese sunt acum filmulețele făcute de către amatori, preluate de pe site-uri ca YouTube ori mesaje postate pe serviciul de microblogging Twitter, pentru a da doar două exemple. Identificarea unui alt model de susținere a jurnalismului este în interesul societății, fiindcă aminteam mai sus de menirea sa într-o democrație veritabilă. Prin urmare, se fac eforturi pentru a-l menține pe linia de plutire.

Oamenii răspunzători de informație recurg la abonamente, contorizări (poți citi un număr de articole înainte să ți se ceară să te abonezi), evenimente (oferirea de premii diverse) și, nu în ultimul rând, acțiuni filantropice (donații, granturi, sponsorizări  ș.a.m.d.).

Instrumente care vor să îndepărteze, dacă nu să excludă, un dramatic sfârșit al presei, așa cum a fost definită încă de la primul ei scâncet, atunci când a venit pe lume. În România, primul loc al topului media este deținut fără echivoc de presa online. La urma-urmei, tehnologia tot mai avansată își solicită, pe bună dreptate, ceea ce i se cuvine.