08:23
Pentru mulți oameni, cina este principala masă a zilei, după ce abia au ciugulit câte ceva pe tot parcursul zilei. Apoi, merg la culcare. Dacă încă nu ai aflat, trebuie să știi că acest obicei, oricât de plăcut ar părea pe moment, are efecte total nefaste, pe termen mediu și lung, asupra sănătății tale.
Adesea, abia seara putem sta în tihnă și mâncăm după voia inimii, după ce, în timpul zilei, am luat eventual un mic-dejun grăbit și un „prânz” pe unde și când am apucat. Apoi ne culcăm „cu burta plină”, încă pătrunși de gustul savuros al bucatelor înfulecate cu puțin timp înainte.
Dar acest obicei este pe cât de plăcut, pe atât de nociv pentru sănătatea noastră. Corpul uman are un ritm circadian, un ciclu de 24 de ore care afectează totul, de la nivelul energetic și metabolism, până la modul în care funcționează organele noastre.
În mod normal, trebuie să avem grijă să mâncăm în timpul zilei, atunci când avem nevoie și de energie pentru activitățile diurne și să gustăm ceva ușor seara, pentru a nu ne culca „plini”.
Mâncatul la orele târzii s-ar putea să ducă în timp la apariția unor probleme grave de sănătate legate, în primul rând, de apariția diabetului, de acumularea de țesut adipos și creșterea în greutate., dar și de alterarea funcției hormonale, ba chiar de afectarea memoriei, conform unor cercetări mai vechi.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Un studiu recent sugerează că mâncatul la ore târzii poate avea un impact negativ asupra reglării greutății noastre în trei moduri majore: prin numărul de calorii pe care le ardem, nivelurile de foame și felul în care organismul nostru înmagazinează grăsimea.
Cum obezitatea afectează sute de milioane de oameni din lumea întreagă, studiul este o valoroasă privire a felului în care riscul de a deveni obez poate fi micșorat semnificativ într-un mod relativ simplu: pur și simplu, mâncând masa de seară cu câteva ore mai devreme.
„Am vrut să testăm mecanismele ce ar putea explica felul în care mâncatul târziu crește riscul de obezitate”, a spus expertul în neuroștiințe, Frank Scheer, de la Spitalul de Femei din Boston, în luna octombrie a anului trecut, atunci când studiul a fost publicat în Cell Metabolism.
Cercetarea a fost îndeaproape controlată și a implicat 16 participanți cu un index al masei corporale variind de la supraponderal, la obezitate, având somnul și mâncatul controlate în prealabil și, apoi, câteva săptămâni între fiecare test.
Într-unul dintre experimente, participanții au ținut un orar strict de trei mese pe zi în jurul orelor normale: micul-dejun la 9 dimineața, prânzul, la ora 13.00, iar cina, în jurul orei 18.00.
În schimb, în celălalt experiment, orele celor trei mese au fost inversate, în ordinea cină, prânz, mic dejun. Cu ajutorul analizelor de sânge, a unor formulare de observație și alte măsurători, echipa de cercetători a putut să tragă o serie de concluzii.
Când mâncăm târziu, nivelul hormonului de leptină – ce ne semnalizează când suntem sătui – a scăzut de-a lungul a 24 de ore, indicând că participanții s-au simțit înfometați. Mai mult, caloriile au fost arse într-o rată mai scăzută.
Testele au mai arătat că genele de expresie din țesutul adipos – ce influențează felul în care organismul stochează grăsimea – au crescut procesul de adipogeneză ce creează țesutul gras și a diminuat, în schimb, procesul de lipoliză care „topește” grăsimea.
Firește, obezitatea poate duce și la alte probleme serioase de sănătate, inclusiv la diabet și cancer, astfel că găsirea unor căi de a stopa formarea ei poate face o diferență uriașă pentru starea de sănătate generală, la nivelul întregului glob.
Ce arătat acest studiu este că mâncatul la ore târzii poate avea un impact asupra celor trei factori majori ce reglează echilibrul energetic al organismului și, implicit, și riscul de obezitate. Iar o schimbare ce poate fi simplă pentru multă lume poate fi o dietă sănătoasă, dublată de exerciții fizice.
Pe viitor, echipa de cercetători vrea să implice mai multe femei în studiu, doar 5 dintre cei 16 participanți la cercetare fiind femei, precum și să analizeze în ce fel schimbarea orei de somn în relație cu timpul când se ia cina poater avea legătură cu aceste procese.
