Cutremur 4 martie 1977 – Timp de 56 de secunde, oamenii au înghețat, iar pământul s-a cutremurat cum nimeni nu credea că este posibil. În 56 de secunde, iadul s-a năpustit peste liniștea unei nopți care începuse ca oricare alta. Pe 4 martie 1977, în 56 de secunde, România a pierdut 1.578 de oameni, 1.391 dintre ei, doar în Capitală. Orașul s-a schimbat. Clădiri emblematice ale Bucureștiului, dispărute pentru totdeauna, transformate în munți de moloz.
4 martie 1977, ora 21:22. Un minut pe care cei care l-au trăit nu îl vor putea uita niciodată. Un moment în care oamenii au înghețat de frică, simțind cum pământul le fuge de sub picioare.
Bilanțul cutremurului cu magnitudine de 7,2 grade pe scara Richter este cumplit:
România a pierdut atunci părinți, copii, soți, soții…familii întregi au pierit sub dărâmături. Se spune că multe trupuri au fost găsite ținându-se în brațe, o ultimă clipă de alinare înainte morții. Printre cei pe care i-am pierdut s-au numărat nume uriașe, precum Toma Caragiu, Doina Badea, Alexandru Bocăneț, Savin Bratu, Alexandru Ivasiuc, Filofteia Lăcătușu, Mihaela Mărăcineanu.
Supraviețuitorii s-au trezit aruncați într-un coșmar. Pe străzi, realitatea era imposibil de acceptat. Bulevardele Magheru şi Nicolae Bălcescu, Calea Victoriei, dar şi străzile adiacente erau înconjurate, pe ambele laturi, de munți de moloz și fiare contorsionate – capcane ale morții pentru nefericiții prinși înăuntru.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Clădirile emblematice ale Bucureştiului dispărute pentru totdeauna sunt blocul „Casata”, blocul „Scala”, blocul „Wilson”, blocul „Dunărea”, blocul „Nestor”, blocul „Belvedere”, blocul „Continental”. Erau adevărate puncte de reper pentru locuitorii Capitalei, numele fiind primite după numele cofetăriei care era la parterul blocului, după numele barului de la subsol ori după numele pensiunii sau al restaurantului de la parter.
Au căzut și clădiri din str. Apolodor, nr. 27, str. Tudor Arghezi, nr.1, str. Al. Sahia, nr. 35 (actuala J.L. Calderon), str. Brezoianu, nr. 7, str. Hristo Botev, str. Galaţi, nr. 33, blocul OD16 din Militari, blocul de la intersecţia şos. Ştefan cel Mare cu str. Lizeanu, Centrul de calcul de lângă Palatul CFR.
Pe 5 martie 1977, la Universitate, în fața clădirii Facultății de Arhitectură, bucureștenii vedeau ce mai rămăsese din blocul la parterul căruia funcționa restaurantul Dunărea. În cele din urmă, autoritățile au decis că întreaga structură trebuia demolată total, structura de rezistență fiind grav avariată.
Cu toate că rămăsese în picioare după cutremurul din 4 martie 1977, micuța Biserică Enei a fost și ea demolată, tot din ordinul comuniștilor care susțineau că era uhn pericol. Când a venit momentul reconstrucției, doar blocul Dunărea a fost refăcut, pe vechiul loc al lăcașului de cult fiind construită o altă intrare în noul imobil.
Blocul Scala s-a prăbușit în totalitate în acea noapte. Clădirea renumită pentru cofetăria cu același nume s-a transformat într-un munte de moloz și fiare. Pe locul vechiului bloc Scala a fost ridicat un imobil nou, care arată cu totul diferit.
Un alt simbol al Capitalei era blocul Nestor, situat pe Calea Victoriei, aproape de intersecţia cu str. Ştirbei Vodă. La parterul său era deschisă cofetăria Nestor, celebră pentru bomboanele de ciocolată și alte specialități dulci.
Pe locul clădirii distruse a fost ridicat un bloc, ulterior acesta intrând în ansamblul care a format Hotelul Bucureşti. În prezent, acolo se află Hotel Radisson.
La un an după dezastrul din 4 martie 1977, un raport publicat de Banca Mondială evalua pagubele totale la două miliarde de dolari, 70% din ele fiind produse în București.
„Studiile de după cutremur au arătat ca acesta a avut caracter de multi-şoc: au fost cel puţin 4 şocuri principale la adâncimi diferite, de-a lungul planului de rupere, care este estimat a avea un perimetru de 30 pe 60 km. Mecanismul de faliere a şocului principal a fost invers, orientat pe direcţia NE-SV şi uşor scufundat spre NV.
Deşi în România existau la data cutremurului mai multe seismometre, doar unul dintre ele a reuşit să înregistreze corect întreaga mişcare seismică – cel de la staţia INCERC din Bucureşti (cartierul Pantelimon); valoarea maximă de acceleraţie înregistrată la nivelul solului a fost de 2,069 m/s.
Cutremurul din 4 martie 1977 a fost cel mai distructiv cutremur de pe teritoriul României din secolul XX (cel puţin)”, arată specialiştii Institutului Naţional pentru Fizica Pământului.
