Cum se demolează ultima fabrică din Drumul Taberei. Pe locul ei, afaceriști iordanieni vor ridica blocuri

Una din cele mai vechi fabrici din cartierul bucureștean Drumul Taberei, Munplast, de pe bulevardul 1 Mai nr.53, producătoare de mase plastice de o jumătate de secol, va intra în demolare începând chiar de azi.

Ultima fabrică veche din Drumul Taberei se demolează. Urmează să se construiască blocuri în locul ei

Întreprinderea, popular denumită și cunoscută ca „fabrica de nasturi” a fost, timp de decenii, una din cele trei întreprinderi, unicele din cartier, construite, una lângă alta, pe strada Compozitorilor, actualul Bulevard 1 Mai, între restaurantul Drumețului și intersecția „Tricodava”: Munplast, Siderma, producătoare de piele sintetică și produse conexe, și Tricodava, care producea articole textile, erau singurele din Drumul Taberei, cartier cunoscut, de altfel, ca fiind cel mai puțin industrializat și, astfel, cel mai puțin poluat, din Capitală. Clădirea, activele și terenul de aproape 6.000 de metri pătrați  au fost cumpărate de afaceristul de origine iordaniană Moh’d Moh’d și de vărul său Saddiq Omar Abu Seedo, unul din cei mai mari producători de ouă destinate consumului, proprietar al companiei Toneli, din Buftea.

Proprietatea Munplast era deținută de firma Munactiv, care era formată din mai mulți acționari, unul dintre aceștia fiind Marcel Diaconu, președintele Consiliului de Administrație. Potrivit datelor oficiale, compania de mase plastice avea o cifră de afaceri anuală în jurul a 6 milioane de Euro, înregistrând constant profit. Acesta anunțase vânzarea activelor Munplast încă din 2012, dar vânzarea abia să se producă abia un an mai târziu. O parte din societate, mai exact imensa hală de producție, a fost cumpărată atunci de grupul cehesc InterCora, care în 2014 avea să demoleze hala și să construiască pe terenul eliberat un magazin Kaufland, care există și în prezent.

Proiect rezidențial de 300 de apartamente

Mișcarea imobiliară a lui Saddiq Abu Seedo, împreună cu vărul său Moh’d Moh’d din Drumul Taberei nu este singulară, și nici prima. În urmă cu patru ani, Seedo a cumpărat și terenul eliberat prin demolarea vechii fabrici de confecții textile Tricodava, ridicând anul trecut Complexul Rezidențial Moghioroș Park, care conține 11 blocuri de locuințe a câte 11 etaje. În ceea ce privește terenul care va fi liber după demolarea fabricii Munplast, intenția afaceriștilor iordanieni este de a ridica mai multe blocuri, care vor avea, în final, aproape 300 de apartamente, iar la parter mai multe spații comerciale. Noul complex rezidențial, cu latura principală spre Bulevardul 1 Mai,  va fi delimitat de blocuri care fac parte din cvartalul de 100 de blocuri cu indicativul C și de parcarea magazinului Kaufland.

Oamenii care locuiesc chiar lângă Munplast, au asistat, de-a lungul anilor la toate transformările care s-au produs în zonă. În anii ’80  și până la demolarea halei de producție, pe locul căreia a fost ridicat hipermarketul Kaufland, se afla parcarea pentru mașinile celor care lucrau aici, în trei schimburi, decenii întregi, dar. Tot aici mai exista și un teren de tenis de bitum, care avea acces liber pentru toți tinerii din zonă. Abia după privatizarea vechii întreprinderi comuniste, noii proprietari au închis perimetru cu un gard înalt, desființând terenul de tenis.

Impact.ro

Imaginile indecente cu Elena Udrea au scăpat pe internet! Doar iubitul o mai vede AȘA...

Impact.ro

După această imagine, a urmat un DEZASTRU! Finalul depășește orice imaginație FOTO

Zvonul despre demolarea fabricii apăruse încă din toamna anului trecut, iar în ultimele trei luni, locuitorii din vecinătate începuseră să se uite lung după utilajele de demolare, despre care se vorbea tot mai des că își vor face apariția ca să pună la pământ clădirea Munplast, devenită un adevărat simbol al unei epoci apuse. A unei perioade de zeci de ani în care această stradă, fosta Compozitorilor, era o mică șosea slab circulată de vehicule, liniștită.  Ridicarea hipermarketurilor, inclusiv Auchan, pe terenul fostei Tricodava, altă clădire simbol a cartierului a transformat zona într-un loc extrem de circulat și aglomerat, dar și foarte zgomotos.

Nasturi gratis și vorbele de duh ale unui paznic

Paznicii de la poarta principală știu toate secretele locului. Unul dintre ei, mai șoptit, mai cu voce, a mai povestit câte ceva din evenimentele din ultima vreme, petrecute în fabrică. Asta după ce, printre altele, în urmă cu o lună, conducerea companiei a dispus să se scoată pe trotuarul din fața fabricii containere mari din plasă metalică pline cu pungi cu mii de nasturi, oferiți gratis trecătorilor din zonă. Și Nea Sorin, paznic de peste opt ani la Munplast, povestește.

„Sunt cei mai urâți nasturi pe care i-am văzut în viața mea. Și acum 50 de ani, când jucam, copil fiind, „nasturi”, jucam cu unii mai frumoși. Ăștia-s negri sau maron. Ce dracu să faci cu ei? Da’ lumea dă buzna. Mai ales femeile. Stau buluc peste container și se apleacă de li se văd chiloții. Pe urmă, când treceau pe lângă mine, mă salutau”. Vorbește și face ochii roată, ca și cum s-ar feri să nu-l vadă,  să nu-l audă careva. Și paznicul continuă: „Ăsta-i românul! Are, n-are nevoie, dacă e moca, ia. Vede după aia ce face cu ei”.

„Adu-mi două beri. Să-mi treacă supărarea!”

O nouă zi, o nouă dezvăluire. De data asta, pe bază de bere. „Să nu te vadă ăștia. Mă văd și pe mine și să nu zică, doamne ferește, că ciripesc. Mă-nțelegi? Înăuntru e și doamna directoare. Vezi mașina aia albă? Când nu mai e, înseamnă că au plecat toți. Vino puțin mai tîrziu. Mergi și bea o bere. Și adu-mi și mie vreo două. Să-mi treacă supărarea”. Peste o oră s-a împlinit zicerea omului. Soarbe cu patimă din sticla brumată, gâlgâie cu nesaț și zice: „Știi cine mai era înăuntru? Cică din neamul lu’ Spoitoru. Au venit după fier vechi. L-au smuls de peste tot. de la ateliere, din spate. Au cărat trei săptămâni la rând. Cu dube, nu camioane, ca să nu fie tămbălău. S-a luat și flori de-aici. Au plecat toți. Au curățat”.

Acum trage din țigară, se scarpină pe tatuajul scrijelit cu lama, de pe antebraț și mijește ochii tulburi la reporter. ”Vrei să urci să faci poze?”. Pe holuri, saci cu gunoaie, aparatură de birou spartă, gunoaie, hârtii peste tot, sertare aruncate care încotro. La etajul al treilea era, pe vremuri, biroul directorului. Pe ușa capitonată, dată de perete, mai este trecut numele lui Marcel Diaconu. Placa gravata, din cupru, lucește cald în bătaia blițului. Încăperile, a directorului, secretariatul și camera de întâlniri arată ca după o fugă în pripă. Un sacou gri atârnă, ca o fantomă adormită, în cuier. Cu gândul la toate ghivecele alea cu flori uriașe, ornamentale, care Dumnezeu știe cine le va mai uda. Dacă nu vor fi tăvălite și rupte sub lamele buldozerelor.

Ultima întrebuințare: sală de forță

Finalul: în clădirea Munplast fuseseră închiriate mai multe spații unor firme cu activități diverse. De la cabinet stomatologic, la sală de lecții de pian.Dar piesa grea era sala de forță și fitness. Și era deschis și noaptea. Și se circula mult pe scări și prin cotloane slab luminate. Tineri și tinere care veneau să-și lucreze corpul trudeau și noaptea ca să arate bine.

Dar toate astea au fost și în câteva zile, poate săptămâni și amintirile despre ele vor pieri în colbul și molozul aruncat în lături și în sus, în aer, de-a valma. Pentru locuitorii din zonă urmează, odată ce primul buldozer va mușca din ziduri, o perioadă infernală. Zgomot, praf și un trafic și mai greu decât acum.