Nicolae Ceaușescu a avut multe defecte și păcate politice, dar a avut și meritele sale care trebuie amintite. Unul dintre ele se referă la încercarea sa de a-l face pe Brejnev să înțeleagă că Basarabia aparține României. L-a înfruntat direct, față în față, iar reacția liderului sovietic se găsește azi însemnată în documente care datează din anii ’70, când a avut loc discuția ușor aprinsă dintre cei doi președinți.
Momentul de „eroism” pe care-l cunoaște toată lumea la Ceaușescu a fost anul 1968, când s-a opus vehement intervenției militare în Cehoslovacia a tuturor țărilor comuniste din Europa de Est. A fost primul gest de sfidare din partea românilor față de URSS, gest care a uimit întreaga lume politică.
Pentru sovietici, a fost un semnal de alarmă că liderul de la București nu era de încredere pentru că nutrea mai mult o îndârjire naționalistă, decât internaționalistă a comunismului.
În istoria postbelică a României însă, a mai existat un moment semnificativ, despre care s-a vorbit puțin spre deloc, mai ales în presa vremii. Și anume, că Nicolae Ceaușescu a pus pe masă problema Basarabiei, ruptă din trupul țării noastre de ruși. A îndrăznit să discute această problemă chiar cu unul dintre cei mai temuți lideri sovietici – Leonid Brejnev.
Mulți l-au criticat sau au râs de el că a fost un simplu cizmar, dar tocmai această condiție modestă i-a inoculat o anumită doză de patriotism, care la un moment dat, s-a transformat în naționalism.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Basarabia a intrat în sfera de influență a URSS încă din august 1940, ca urmare a Pactului Ribbentrop – Molotov, încheiat între Germania Nazistă și Uniunea Sovietică, la începutul celui de-al Doilea Război Mondial. Chiar dacă pactul de neagresiune ruso-german s-a destrămat rapid din lăcomia lui Hitler, toți liderii sovietici au ținut „cu dinții” de teritoriile din Estul Europei, chiar și după război.
Nu doar Basarabia a fost smulsă din trupul României Mari, ci și nordul Bucovinei și chiar Ținutul Herței, care nu era nici măcar inclus în Pactul Molotov – Ribbentrop. Basarabia a devenit Republica Sovietică Socialistă Moldovenească. Rușii au fost cei care au decis că locuitorii dintre Prut și Nistru se numesc moldoveni, nu români.
După război, URSS a inițializat un amplu proces de rusificare a Educației din Basarabia. Propaganda rusă o vezi și azi, inclusiv la liderul Republicii Moldova, un român rusificat. E chiar mai grav decât la nord- coreeni. Nici măcar ei nu consideră că sunt altă nație decât cei din Coreea de Sud, iar ei sunt considerați comuniștii absoluți ai lumii.
Totul a început cu o strategie din partea liderului român. El a plecat, cu o delegație diplomatică, desigur, la Chișinău, pe 2 – 3 august 1976. Aparent, era o vizită de lucru. A stat două zile acolo și a mers prin mai multe fabrici, uzine și a stat de vorbă cu muncitorii de acolo. Evident, pentru această vizită, a cerut voie Kremlinului și a primit fără rezerve acordul.
Liderul de la acea vreme a RSS Moldovenească era Ivan Blodiul, care nu prea s-a bucurat de prezența liderului român. Ca urmare a presimțirii sale, la mitingul de la uzina „Microprovod” din Chişinău, Ivan Bodiul a dat citire unei telegrame de felicitare primite din partea lui Leonid Brejnev, Secretarul General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, cu ocazia aniversării constituirii, la 2 august 1940, a R.S.S. Moldoveneşti.
Conducătorul de la București a ignorat acest moment, pentru că știa că era un gest prin care se bătea șaua, ca să priceapă iapa, cum spunem noi, în popor.
Întrevederea a avut loc pe 5 august 1976, la Ialta, în Crimeea. Deci imediat după vizita la Chișinău. istoricul Veaceslav Stăvilă este cel care a descoperit, în 1995, o stenogramă a convorbirilor dintre cei doi lideri de stat, din care reisese clar că la 1976 Nicolae Ceaușescu îi vorbea, răspicat, lui Brejnev, despre problema Basarabiei.
„Tovarășe secretar general, a venit momentul să resituiți ceea ce nu vă aparține!”, i-a spus direct liderul român.
Brejnev nu se aștepta la așa ceva și este consemnat că a avut o grimasă de om șocat:
„Tovarășe, nu este nimic adevărat! În R.S.S. Moldovenească trăiește o altă populație decât cea românească, aceasta vorbind o limbă diferită de cea română!”
Dar Ceaușescu nu s-a lăsat și i-a întors replica:
„Aici vă contrazic! Am insistat în mod special să merg la câteva intreprinderi din Chișinău, unde am discutat cu muncitorii fără să am nevoie de un traducător. Am constatat că acolo e aceeași populație ca și în România, că e vorba de unul și același popor!”
De dragul diplomației, Brejnev n-a purtat pică pe dictatorul român, ba chiar au mai urmat și alte întrevederi până la moartea liderului sovietic, în 1982. Desigur, tentativa dictatorului român n-a fost fructuoasă, pentru că astfel de decizii se iau doar cu sprijinul marilor puteri. Contextul geopolitic nu ne era favorabil și, din păcate, nici acum nu ne este.
