Se spune adesea că natura creează lucruri de-a dreptul ieșite din comun, departe de orice șablon cunoscut. Uimește continuu prin varietatea construcțiilor sale, pe care nici mutanții X-men nu le-ar putea face. O privire mai atentă asupra puterilor ei fără egal în exprimare, poate smulge reacții de admirație și surprindere.
Iată o varietate de exemple edificatoare în acest sens:
Acești amfibieni au o amplă arie de răspândire. Pot fi întâlniți pe aproape tot cuprinsul Europei. De la Marea Britanie până în Anatolia, vestul Siberiei și regiunea Mării Caspice. Au înfățișarea unor mormoloci de broască și o parte dorsală viu colorată. Ceea ce le distinge în mod special pe acest soi de salamandre este faptul că își pot regenera părți ale corpului, organe care au suferit răni sau chiar amputări, cum ar fi picioare, plămâni ori chiar inima.
Este arhicunoscută forța simțului olfactiv al câinilor. Îl depășește de până la un milion de ori pe cel uman. Practic, vederea acestor patrupede nu se bazează pe imagini, ci mai mult pe miros căruia îi e dedicată o treime din creierul său. Printre cei mai performanți câini la acest capitol pot fi declarați campioni cei din rasa Saint-Hubert. Pe lângă eleganța și frumusețea lor, sunt dotați cu nu mai puțin de peste 300 de milioane de receptori olfactivi.
Pare un aspect SF, însă copacii au o mulțime de proprietăți uimitoare. Printre ele, o rețea de comunicații ultra-dezvoltată bazată pe ciuperci. Ele le permit aptitudinea unei comunicări specifice, de la frunze la rădăcini. Atunci când acestea din urmă sunt prea îndepărtate, ciupercile preiau și transmit impulsul electric unor rădăcini ale altor arbori datorită amplei rețele subterane, ce se poate întinde pe kilometri întregi, alcătuite din filamente de ciuperci numite hife. O mână de pământ conține mii de metri de asemenea “dispozitive” asemănătoare celor ce asigură principiul de funcționare a internetului.
Turritopsis nutricula, pe numele ei științific, este o meduză care nu depășește 5mm în diametru. Particularitatea sa este pe cât de uluitoare, pe atât de simplă. Realmente își inversează procesul de îmbătrânire. Grație unui mecanism celular complicat, respectiva creatură este capabilă să revină la forma sa juvenilă după ce a atins vârsta adultă, făcându-o, practic potențial nemuritoare. Oamenii de știință se tem că proliferarea sa va deveni incontrolabilă la un moment dat. Potrivit dr. Maria Miglietta, profesor de Biologie Marină al Universității din Texas, putem avea de-a face cu o „invazie globală tăcută”.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]
Numit științific „Onthophagus Taurus” gândacul de bălegar este o forță a naturii. Această mică insectă este capabilă să-și tragă de 1141 de ori propria greutate. Comparativ, ca și cum un om ar reuși imposibila performanță de a ridica 80 de tone. Adică, echivalentul a 15 elefanți, 50 de mașini suprapuse sau 80.000 de gantere de un kilogram. Explicația acestei puteri supranaturale: apetitul lui sexual. Înaintea împerecherii, femela sapă un tunel sub bălegar, acolo unde masculul i se alătură pentru reproducere. Adesea locul este deja ocupat de un rival. Ceea ce, inevitabil, duce la o luptă.
Un fapt cert-multe dintre animale sunt influențate de câmpul magnetic terestru, mai ales în timpul migrației. Elefanții, păsările călătoare, câinii sunt doar câteva exemple de vietăți care sunt ghidate de acest nevăzut mijloc de orientare în spațiu, care nu dă greș niciodată. De aici și uimitorul lor simț al direcției.
Printre superputerile uluitoare ale naturii și, cele mai mari mistere ale umanității, se află faimoasa poveste a inimii. Cum și când începe să bată? Oamenii de știință par să fi stabilit recent o ipoteză. Acest organ vital începe să lucreze înainte de a se forma complet. De fapt, inima este întotdeauna primul organ care se formează în embrion, deoarece datorită ei se vor putea dezvolta celelalte organe. Practic (din fericire, oamenii de știință nu își prezintă ipotezele începând cu „aproximativ”), o bătaie a inimii este un gen de variație a distribuției calciului în celulele musculare. O astfel de variație provoacă prima contracție. De aici își începe inima munca de o viață.
În ceea ce priveste arta camuflajului, există o insectă ce este o adevărată stea incomparabilă în domeniu. O „armă” defensivă deosebit de eficace, pe care și-ar dori-o multe specii de animale, ba chiar și militarii. Cu un corp în formă de ramură sau frunză, se confundă perfect cu frunzișul unui copac. Mai mult de atât, are capacitatea de a rămâne imobilă ore întregi sau de a se mișca extrem de încet, ceea ce o face aproape imperceptibilă cu ochiul liber. În mod clar, este una dintre cele mai reușite și uimitoare fantezii ale naturii din lumea animalelor.
Această specie de batracian trăiește în Statele Unite și Canada. Particularitatea ei constă în faptul că reușește să înghețe în fiecare iarnă, pentru ca atunci când primăvara își reintră în drepturi iese din blocul de gheață în care a fost cantonată și își continuă viața în mod normal. Cum e posibilă această ciudățenie. Pur și simplu pentru că această broască are un sânge anti-îngheț care îi permite să-și mențină funcțiile vitale atunci când se află în hibernare.
Este vorba despre o insectă mică, roșie, foarte rezistentă la frig, care trăiește în Canada și Alaska. Ea deține o varietate de proteine speciale anti-îngheț. Astfel, corpul îi permite să se dezghețe instantaneu și să suporte temperaturi extrem de scăzute, de până la-150 de grade. (Surse: listverse.com, vice.com)
