Cum au ajuns păsările să aibă aripi: legătura cu dinozaurii de mult dispăruți

Oamenii de știință sunt încă intrigați de apariția și evoluția aripilor, ce a permis vertebratelor să se înalțe în aer, părăsind solul. Primele vertebrate ce au reușit să zboare, Pterozaurii, erau reptile și nu dinozauri, de fapt, dar oamenii de știință au descoperit un organ anatomic ce pare a se regăsi atât la păsările moderne cât și la anumite specii de dinozaur, considerându-l „cheia” apariției și dezvoltării zborului la păsări.

Cum au ajuns păsările să aibă aripi

Evoluția aripilor încât să devină suficient de puternice pentru a ridica un vertebrat de la sol reprezintă, încă, unul dintre marile mistere ale paleontologiei. Fosilele unor dinozauri ce prezintă o îndoire suspectă la cot și încheietura mâinii ar putea oferi indiciul prezenței unui tendon neconservat ce ar sta la baza zborului aviar modern, explicând de ce pot zbura păsările.

Dacă cercetătorii de la Universitatea din Tokio au dreptate, această postură poate oferi „cheia” despre calea pe care au urmat-o vertebratele zburătoare în zborul lor spre cer.

Pterozaurii sunt faimoși pentru că sunt considerați cele mai vechi vertebrate care au reușit să se ridice de la sol, acum aproape 200 de milioane de ani. Totuși, aceste masive reptile străvechi nu erau dinozauri, lăsând strămoșilor direcți ai păsărilor întreaga responsabilitate pentru asta.

Dinozaurii aviari aveau să evolueze mult mai târziu, din teropode cu pene și două picioare, acum 80 de milioane de ani sau mai mult după ce pterozaurii reușiseră deja să zboare, scrie sciencealert.com.

Impact.ro

ȘOC! Dana Budeanu a renunțat la lenjeria intimă, rochia prea scurtă a arătat TOT

Impact.ro

ȘOC! Prințul ROMÂN care și-a trimis soția la OSPICIU ca să fie cu AMANTA

În ciuda acestor diferențe mari de origine, păsările au o structură șocant de asemănătoare cu a pterozaurilor pentru a rămâne în aer, una care, la fel ca și penele, pare să fi evoluat cu mult timp înainte de zborul propriu-zis.

Legătura cu dinozaurii de mult dispăruți

Această structură, numită propatagiu, este o membrană prezentă la toate vertebratele care zboară în ziua de azi, cum ar fi păsările și liliecii. Unele mamifere care planează au și ele o structură similară la membrele superioare asemănătoare unei parașute.

Această „punte” le permite păsărilor să-și flexeze și să-și întindă încheietura și cotul concomitent, în timp ce dau din aripi. Propatagiul oferă posibilitatea acestora, în esență, de a controla două articulații în același timp. În cazul pretozaurilor, acest rol este mai puțin clar, dar propatagiul pare să fi controlat decolarea și aterizarea prin modificarea fluzului de ar pe suprafața superioară a aripilor.

Fără acest tendon, unii oameni de știință consideră că păsările, liliecii și dinozaurii nu s-ar fi ridicat niciodată de la sol pentru a zbura.

„Nu se găsește la alte vertebrate și pare să fi dispărut ori să-și fi pierdut funcția la păsările nezburătoare, acesta este unul dintre motivele pentru care știm că este esențial pentru zbor”, a explicat paleontologul Tatsuya Hirasawa, de la Universitatea din Tokio.

„Așadar, pentru a înțelege cum a evoluat zborul păsărilor, trebuie să înțelegem implicarea propatagiului în acest proces”.

Problema cercetătorilor a fost că propatagiul este un țesut moale ce se păstrează rar în fosile. Dar Hirasawa și colegul său, Yurika Uno, au găsit o modalitate de „a vedea” tendonul, chiar dacă el nu mai este prezent. „Cheia” este să știi în ce mod propatagiul restricționează mișcările animalelor.

De exemplu, când o pasăre din zilele noastre moare, această membrană ține în mod natural încheietura și cotul îndoite. Comparând unghiul vizibil al cotului cu îndoirea cotului la fosilele de teropodele non-aviare, cercetătorii au găsit dovada că această structură similară protapagiului se întindea, probabil, de-a lungul umărului și încheieturii mai multor dinozauri tereștri.

Care a fost structura ce a permis înălțarea de la sol

Pentru a-și susține predicțiile, oamenii de știință au identificat, de asemenea, rămășite de țesut moale a ceea ce ar putea fi un propatagiu primitiv la două fosile de maniraptoran: unul de mărimea unui curcan, Caudipteryx și un microraptor cu patru aripi. Nu se știe dacă aceștia puteau zbura, dar e clar că amândoi prezentau acea structură ce a permis, ulterior, zborul.

Pe baza acestor rezultate, cercetătorii de la Universitatea din Tokio consideră că propatagiul ar fi putut fi prezent la toți maniraptorienii, cu o descendență ce începe încă de acum 150 de milioane de ani.

Singura excepție este controversatul Archaeopteryx, ce este dificil de plasat pe „arborele genealozic” al dinozaurilor, ce ar putea fi considerat un maniraptoran sau nu. Capacitatea de a zbura a faimosului dinozaur cu pene încă este un subiect controversat printre oamenii de știință, unii speculând că și-a folosit membrele pur și simplu pentru a plana.

Unghiul dintre cot și încheietură la fosilele de Archaeopteryx nu sugerează că ar fi avut o structură asemănătoare propatagiului.

„De aceea, Archaeopteryx nu a fost, probabil,l capabil să zboare sau să execute mișcările de zbor ale păsărilor moderne”, au mai scris cercetătorii.  Poate dacă Archaeopteryx ar fi avut acel tendon, urmașii săi ar mai zbura și în ziua de azi.