Ce poate constata o plăcintă de Revelion

Titlul articolului va stârni curiozitate. Totodată, s-ar putea să fie considerat o nebunie. Cum adică? A ajuns plăcinta să vorbească? Bagheta magică s-a oprit și asupra acestui produs culinar chiar de Revelion, când petrecăreții, chiar dacă puțini la număr, abia așteaptă să-și mai spună vreo două-trei vorbe?

Însă, imediat ce vă veți aminti de Tudor Mușatescu (poet, prozator, dramaturg și umorist), cel care a inspirat filmul românesc „Titanic vals” (lansat în 1964, regizat și scris de Paul Călinescu), veți ajunge să înțelegeți că și-a putut permite să se joace cu imaginația debordantă, iar titlul va fi în întregime acceptat.

De la Tudor Mușatescu vine și conținutul textului ce va fi savurat pe nerăsuflate, ca o porție mare de plăcintă delicioasă oferită invitaților de Revelion.

Tudor Mușatescu a găsit, printre altele, că păianjenul, scaunul, cuiul etc. au multe de spus, cuvintele lor putând fi considerate adevărate nestemate aparținând unei minți sclipitoare cum a fost cea a autorului cărții “Fiecare cu părerea lui”, publicată la Editura Eminescu, în anul 1970.

Răsfoind paginile cărții, nu știi la ce să te oprești mai întâi, fiindcă perlele, jurnalele, răspunsurile la întrebări, însemnările, notițele sunt aducătoare de zâmbete chiar și pe chipul celor mai triști oameni din lume.

Impact.ro

Imaginile indecente cu Elena Udrea au scăpat pe internet! Doar iubitul o mai vede AȘA...

Impact.ro

După această imagine, a urmat un DEZASTRU! Finalul depășește orice imaginație FOTO

Constatările unei plăcinte de Revelion este un colaj de idei care se potrivesc de minune în orice etapă a vieții pe care o ducem, cu precădere acum când traversăm o perioadă destul de grea: pandemia!

Iată cele 17 constatări ale plăcintei de Revelion îmaginate de Tudor Mușatescu

1.Timpul în care bat cele 12 lovituri de gong, din noaptea de Revelion, este țara nimănui dintre doi ani ce stau față în față.

2.Ce proști sunt oamenii!  Nu observă că- o dată cu plăcinta- și-au mai înghițit încă un an din viață!

3.Istoria unei plăcinte nu se scrie pe file, ci pe foi.

4.Când plăcintele se laudă rămâne numai gura de ele.

5.Sorcoviți-vă „șefii”,  nu numai de Anul nou.

6.Unii oameni sunt ca unele plăcinte. Nu e nicio brânză de ei.

7.Răvașele de plăcintă: Poștă la cuptor.

8.Ionescu, de colo: – N-aș vrea să fiu „An nou”, ca să nu știu dinainte că trăiesc numai 365 de zile.

9.Toate plăcintele sunt actrițe proaste. De-aia, toată viața, duc…tava.

10.Oricât te-ar supăra o plăcintă când o prepari, să nu-i spui: – „Arde-te-ar focul”.

11.N-aduce un an bun, ce-aduce un ceas rău.

12.Omule! Nu te-ntreba numai ce-o să-ți aducă anul care începe. Întreabă-te și ce-o să-i aduci, tu, lui.

13.Zicea soția lui Popescu: – De fiecare An nou mă supără cei vechi.

14.Autorii răvașelor din plăcinte storc umorul, până scot untul din el.

15.Un „întârziat”, a doua zi, de Revelion:- Ce curios, nene! Beau de un an și parcă a fost ieri!

16.Adică, de ce, despre o plăcintă, poți să spui că e rumenă ca un obraz de fată și, unei fete, nu poți să-i spui că e rumenă în obraji, ca o plăcintă?

17.Plăcinta a învățat, pe unii, s-o ia înaintea altora.

Dacă zâmbetul v-a reapărut, fiți mulțumiți că Tudor Mușatescu nu a trecut cu pași mărunți prin viață.