Ce obișnuia să facă Nicolae Ceaușescu, înainte de a lua o decizie importantă. Detaliul esențial care nu-i scăpa niciodată din vedere

Ceaușescu avea un obicei pe care-l punea în practică ori de câte ori trebuia să ia o decizie

Nicolae Ceaușescu „tăia și spânzura” în România Socialistă, în sensul că el deținea întreaga putere în stat. Cu toate că statul avea aproape aceeași ierarhie instituțională, cu miniștri și așa mai departe. președintele avea cu mult mai multe atribuții decât un președinte din zilele noastre. El era puterea supremă. Totuși, nu lua niciodată o decizie importantă fără să facă un anumit lucru, pe care ți-l voi dezvălui în rândurile următoare. Mulți au ajuns să creadă că, de fapt, nu deținea puterea supremă în stat și că era, într-o oarecare măsură, dependent de de încuviințarea unei persoane.

Nicolae Ceaușescu avea putere deplină de decizie, dar nu se folosea doar el de ea

Ce obișnuia să facă Nicolae Ceaușescu, înainte de a lua o decizie importantă. Detaliul esențial care nu-i scăpa niciodată din vedere

Atunci, ce fel de dictatură mai e și asta? Una de grup. Sau, mai bine zis, de cuplu. Bănuiesc că ai ghicit deja. Dictatorul nu făcea nimic fără să o întrebe înainte și pe consoarta sa, Elena Ceaușescu.

Despre această relație „profesională” pe care o aveau cei doi a vorbit mai pe larg istoricul Lavinia Betea, în cartea Ultimul an din viaţa Elenei Ceauşescu. Agenda Tovarăşei în 1989, lansată anul trecut. Autoarea are o atitudine foarte critică față de „sinistra soție” a „odiosului dictator”. Practic, puterea din România comunistă aflată sub „sceptrul” lui Ceaușescu putea fi comparată cu un balaur cu două capete. Aproape că nici nu mai știai cine avea putere deplină – el sau ea?

Tovarășa Ceaușescu era expresia mediocrității

Ce obișnuia să facă Nicolae Ceaușescu, înainte de a lua o decizie importantă. Detaliul esențial care nu-i scăpa niciodată din vedere

Oamenii politici mediocri de astăzi sunt nimic în comparație cu Elena Ceaușescu. Această femeie n-a avut niciodată vocație de politician și cu atât mai puțin de lider care să inspire. Dar a avut, în schimb, foarte multă ambiție personală și prea multă stimă de sine.

„Am văzut că evoluţia societăţii româneşti pentru care Elena Ceauşescu ar fi un fel de avertisment, în genul aşa nu. Pentru că ea, ca persoană, s-ar încadra în ceea ce, Hannah Arendt spunea, o banalitate a răului. Este o fiinţă, aş spune, obişnuită. Nu a excelat prin carismă, prin darul oratoriei, nu a fost o frumuseţe. Era o mediocritate. Pot să spun că nu cred că a fost complexată. Stima de sine se formează prin comparaţie cu ceilalţi, iar aceştia (n.r. activiştii de partid) îi augumentau mereu stima de sine”, spune Lavinia Betea.

Când lua o decizie, Ceaușescu se uita întâi la consoarta sa, să vadă dacă încuviința

Autoarea spune că puterea în România Socialistă era ca un balaur cu două capete, dar Nicolae Ceaușescu era capul acela mai tolerant, dar care și-o lua grav de la celălalt cap dacă nu-i convenea ceva.

„Când îşi ţinea discursurile, Nicolae Ceauşescu întorcea privirile către soţie ca şi cum ar fi căutat aprobarea pe faţa ei. Evita chiar luarea unei decizii fără consultarea prealabila a consoartei, de teamă ca nu cumva să-l critice după aceea. Prin şeful Cancelariei CC, Tovarăşa instituise un sistem special de control al documentelor adresate secretarului general al PCR, preşedintelui României ori comandantului suprem al forţelor armate.”

Lucrurile importante treceau întâi pe la Elena Ceaușescu și abia apoi ajungeau pe masa dictatorului

Tovarășa era ca un filtru pentru Tovarășul. Tot ce trebuia să ajungă la el, trecea întâi pe la ea și nu era deloc în avantajul nimănui, pentru că n-avea vreo experiență într-un anumit domeniu. Totul era „tranșat” de ea după propriile sale impresii.

„Tot ceea ce ajungea pe biroul lui trebuia să treacă mai întâi pe la ea. Şi-a ferit mereu bărbatul şi de influenţele subalternilor direcţi ori mai îndepărtaţi. Şi s-a îngrijit să ajungă grabnic în biroul lui de fiecare dată când afla că vreunul dintre colaboratorii apropiaţi intrase acolo. Elena Ceauşescu a devenit astfel «marele filtru instituțional al președintelui României». Şi, prin nemărginita posibilitate a rotirii, promovării, eliberării din funcţii şi sancţionării membrilor nomenclaturii, Tovarăşa a devenit mai temută decât Tovarăşul.”

Vezi și cum Elena Ceaușescu era un tiran în propria familie