De-a lungul anilor, istoricii și lingviștii au încercat să afle ce limbă vorbeau, de fapt, dacii. Acest lucru a fost foarte greu de identificat, deoarece cele mai multe probe găsite de la aceea vreme au fost contestate, dar și din cauză că dacii nu foloseau scrierea. Într-un final, s-au descoperit mai multe cuvinte care fac parte din limba română și au fost lăsate de strămoșii noștri.
Potrivit informațiilor provenite de la mai mulți oameni de știință, aproape 200 de cuvinte din cadrul limbii române își au originea din limba vorbită de daci. De astfel, cele mai multe teorii privind limba și scrierea antică au stârnit controverse. Originea limbii vorbite în vremea dacilor pe actualul teritoriu al României este o științi complexă, iar lingviștii și filologii, precum: Ariton Vraciu, Ioan Iosif Rusu și Bogdan Petriceicu Hașdeu, au căutat răspunsul. În prezent, circa 160 de cuvinte folosite în limba română provin din fondul geto-dacic, deși multe informații din vremea strămoșilor nu s-au păstrat sau sunt contestate. Așadar, multe din aceste cuvinte au fost identificate ca fiind folosite de populațiile antice băștinașe, de pe actualul teritoriu al țării noastre, explică George Pruteanu. Acestea pot fi găsite în limba albaneză, care ar fi avut origini comune cu cele ale tracilor.
„Ştim sigur că tracii şi ilirii din perioada istorică nu au avut o scriere proprie sau un alfabet. Traco-dacii, la fel ca majoritatea populaţiilor antice n-au cunoscut şi n-au întrebuinţat scrierea înainte de începutul influenţei greceşti (Russu 1967).
Semnificativ este în această privinţă pasajul istoricului Aelianus: la vechii traci nimeni nu cunoştea slovele, iar toate neamurile barbare din Europa socoteau că este un lucru foarte ruşinos să foloseşti scrierea. Limba ilirillor o cunoaştem tot indirect, din fragmentele ce au rămas întâmplător în scriere greacă sau latină. Desigur, de aici nu trebuie trasă concluzia că, într-o perioadă mai veche, în aceste zone n-ar li putut exista, teoretic vorbind, sisteme de scriere — autohtone ori importate —, care ulterior au dispărut sau nu au putut fi încă descifrate. Nu este exclus ca aşa să stea lucrurile în cazul tabletelor de la Tărtăria, datînd cu aproximaţie din anul 3000 î.e.n”, a explicat lingvistul Ariton Vraciu.
De astfel, Ariton Vraciu susținea că dacii nu foloseau scrierea, iar în acea perioadă nu ar fi existat, teoretic, instrumente de scris. Totodată, istoricii Constantin și Hadrian Daicoviciu, au spus că dacii cunoșteau scrisul, drept dovadă fiind inscripția de pe vasul de la Sarmizegetusa, tradusă prin ”Decebal fiul lui Scorilo”.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]„Alfabetul grecesc e înlocuit cu cel latin; pe marele vas de cult descoperit la Sarmizegetusa inscripţia DECEBALVS PER SCORILO e redactată în limba dacilor, dar cu litere latine. În latineşte sau măcar cu litere latineşti a fost redactat mesajul trimis lui Traian pe o ciupercă. Tot aşa va fi scrisă şi epistola lui Decebal către Domiţian, semn că la cancelaria regească de la Sarmizegetusa limba puternicului Imperiu roman era cunoscută şi folosită. Aşadar, dacii cunoşteau scrierea. Fireşte, ea n-a devenit niciodată accesibilă tuturor dacilor. Exemplele de folosire a scrierii sunt rare”, a constatat Hadrian Daicoviciu.
George Pruteanu, autor al unui studiu dedicat limbii daco-gete, a listat mai multe cuvinte autohtone și arhaice în patru categorii: cuvinte considerate autohtone de Bogdan Petriceicu Haşdeu, în „Etymologicum Magnum Romaniae”, cuvinte autohtone care au un corespondent de origine indo-europeană în albaneză, listate de Ioan Iosif Russu, cuvinte autohtone fără corespondent în albaneză, listate de I.I. Rusu și cuvinte considerate autohtone de Ariton Vraciu.
