Ce îi plăcea să facă lui Nicolae Ceaușescu în timpul liber, departe fiind de Elena

Vreme de ani de zile, Nicolae Ceaușescu și-a ținut departe de ochii tuturor pasiunile secrete și puțini erau însă cei care știau cu adevărat ce făcea fostul lider comunist în timpul său liber, departe de ochii Elenei Ceaușescu. Ce hobby-uri avea fostul conducător al statului român?

Față de poporul care era privat de multe libertăți în ceea ce privește activitățile din timpul liber, fostul dictator Nicolae Ceaușescu și-a descoperit, de-a lungul timpului mai multe pasiuni, cărora le-a dat frâu liber, însă doar în intimitatea familiei sale sau a apropiaților lui. Cu siguranță, multe din pasiunile fostului dictator nu au fost consemnate, însă poveștile clasice, spuse prin viu-grai despre cel căruia i se spunea Nea Nicu, au circulat cu mare rapiditate de-a lungul timpului.

Spre exemplu abia după vârsta de 30 de ani, Nicolae Ceauşescu descoperea pasiunea pentru filme, printre preferetale sale numărându-se pelicule americane, cu iz polițist. Fostul lider comunist s-a declarat un fan înrăit al serialul de televiziune american Kojak, care a rulat între 1973 şi 1978. În plus, toate reşedinţele sale au fost dotate cu săli speciale de proiecţie, unde familia conducătorului putea să urmărească diverse filme în intimitate.  Nicolae Ceaușescu se bucura, printre altele, împreună cu familia sa, de o locuință imensă, confortabilă, dar și luxoasă peste măsură.

Printre pasiunile sale se mai numărau şahul, biliardul, voleiul, schi şi vizitele în străinătate, transmite historia.ro.

Nicolae Ceaușescu la masa de biliard. Sursa foto: vice.ro

Nicolae Ceaușescu la masa de biliard. Sursa foto: vice.ro

„Nea Nicu”și secretul marii sale pasiuni

Pe lângă celelalte activități pe care le practica în timpul său liber, Nicolae Ceaușescu avea însă o mare pasiune, care îl încânta de fiecare dată: vânătoarea. Locurile în care liderul comunist se simțea cel mai bine și cel mai în largul său erau, cu siguranță cele în care vâna. În comunism, terenurile de vânătoare erau exploatate prin acţiuni cu protocol zero. Dintre regulile impuse de această ocupație a vânătorii, Nicolae Ceaușescu respecta sezoanele diferitelor specii de vânat.

Antrenat de adrenalină și cu sângele în mișcare, Nicolae Ceaușescu dobândea cea mai mare satisfacție atunci când mergea la vânătoare de urși. Iar pentru că unui conducător nu îi poți lua niciodată premiul, animalele vânate de Ceaușescu erau ademenite cu mâncare până să-i cadă în plasă mai ușor. El trebuia să-și mențină nu doar statutul de întâiul conducător al Republicii, ci și pe cel de prim vânător. Mai mult decât atât, uneori animalele erau ucise deja de dinainte, de alți vânători, pentru a i se asuma apoi meritele preamăritului conducător. Pe Ceaușescu nu îl interesa de fapt valoarea actului în sine, ci doar trofeele și premiile cele mai mari, pentru a-și construi o imagine cât mai bună în fața celorlalți. Absurdul unui regim totalitar părea cu atât mai absurd cu cât venea în mod pregnant de la conducere.

Nicolae Ceaușescu şi-a convins „tovarăşii cu munci de răspundere” să introducă vânătorile în programul vizitelor din teritoriu dar şi ca modalitate de divertisment, pentru înalţi oaspeţi străini. Momentele în car decidea să facă asta au coincis cu perioada în care vânătoare devenea un adevărat sport pentru noii artistocrați. Invitațiile au fost lansate liderului URSS din acea perioadă, Nikita Hruşciov, dar şi altor lideri ai statelor ce aparțineau blocului comunist. Şi au continuat chiar și cu oameni de afaceri şi politicieni occidentali. Doar așa putea Ceaușescu să pară mai bun, mai pregătit, mai avut, în fața celorlalți.

Ultima partidă de vânătoare a dictatorului a avut loc în zilele de 20-22 septembrie, 1989, la Ocolul Silvic Pătrăuți, din județul Suceava.

„Am avut ocazia să pregătesc 10 trofee medaliate de cerb. Dictatorului îi plăcea vânătoarea, i-au căzut atunci în cătarea puştii zece cerbi, iar trofeele erau foarte valoroase. Nu am avut voie să îl însoţim la vânătoare. Am dat mâna cu el înainte de a pleca la Bucureşti şi am avut ocazia să-i prepar trofeele care i-au fost trimise ulterior, în Capitală”, a spus Silviu Şpac, pădurarul din regiune, într-un interviu acordat publicației libertatea.ro în anul 2012.

Spectaculoase erau vânătorile de mistreţi, „la goană”, cu mulţimi de gonaşi şi grija ca standul principal unde stătea Nicolae Ceauşescu să fie fruntaş. Deseori, prin anii ’60-’70, din noiembrie şi până în februarie, tovarăşul ieşea duminica la fazani. Cu trecerea anilor, s-a simţit însă tot mai obosit de acest gen de vânătoare, transmite historia.ro.

Totodată, popicele sau tirul cu arcul erau unele din activitățile pe care Nicu Ceausescu le îmbrățișa.  Când nu vreun sport, jocul lui preferat era șeptică, deși, cu toate că se băga și la șah și remi, după  cum au povestit foști parteneri ai liderului.

De la începutul anilor 1970 şi la moartea sa din decembrie 1989, Nicolae Ceauşescu a fost subiectul celui mai puternic cult al personalităţii creat în jurul unui preşedinte de ţară europeană, transmite adevarul.ro.

 

 

 

Sursa foto: cubocanciiprinromania.ro ; libertatea.ro