Ce este basmul: definiție, caracteristici și clasificare

Basmul reprezintă una dintre cele mai vechi specii ale literaturii orale. Despre originea basmului au existat mai multe teorii, iar această operă în proză prezintă bătălia dintre bine și rău care se sfârșește cu victoria binelui. În rândurile următoare vei afla nu numai ce este basmul, ci și cum se clasifică, dar și ce caracteristici are acest tip de operă.

Ce este basmul – Definiție, trăsături și clasificare

Alături de povestire, legendă și snoavă, basmul este, după cum spuneam, una dintre cele mai vechi specii ale literaturii. Indiferent de tipul basmului, aceasta diferă de restul scrierilor fantastice. Ce este basmul? Conform definiției, basmul este o „narațiune populară cu elemente fantastice supranaturale, care simbolizează forțele binelui și ale răului în lupta pentru și împotriva fericirii omului”.

După autor, basmele pot fi populare (creații ale colectivității anonime) și culte. Acestea din urmă au un autor cunoscut. În schimb, în funcție de caracteristica personajelor, tematica acțiunii și specificul elementelor fantastice sau a aspectelor concrete de viață, basmele pot fi: fantastice, animaliere și nuvelistice.

Ce este basmul popular

Basmul fantastic sau popular este o narațiune continuă, în proză, care are o anumită lungime. Narațiunea este centrată pe un erou care, după mai multe aventuri cu elemente supranaturale, își atinge țelul și trăiește fericit până la adânci bătrâneți.

Basmul nuvelistic

În schimb, basmul nuvelistic este o narațiune cu caracter general, în care eroul este urmărit din copilărie până la o anumită vârstă. Într-un astfel de basm, eroul combină inteligența cu viclenia, iar ulterior reușește să treacă peste toate obstacolele. Exemple de basme nuvelistice populare din limba română:

Impact.ro

ȘOC! Fac dragoste goi sub duș. Imaginile indecente au scăpat pe net

Impact.ro

Imaginile indecente cu Elena Udrea au scăpat pe internet! Doar iubitul o mai vede AȘA...

• Păcală (Ion Creangă)
• Băiet sărac (Ioan Slavici).

Ce este basmul cult

Spre deosebire de cel popular, basmul cult își armonizează structurile narative, preluând viziunea autorului și integrând teme distincte ale operei acestuia. Printre cei mai cunoscuți autori de basme culte din literatura română se numără și Ion Creangă, Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale, Ioan Slavici, Mihail Sadoveanu și Barbu Ștefănescu Delavrancea.

Caracteristici generale ale basmului

Acțiunea narațiunii este una simplă, însă personajele sunt mai multe și au însușiri supernaturale. Elementele reale se împletesc cu cele fantastice. În basm apar obiecte și substanțe miraculoase, ființe supranaturale și animale fantastice.

Pe de altă parte, timpul și spațiul sunt imaginare, nu sunt precizate. În schimb, apar motive specifice, cum ar fi: motivul promisiunii și încălcării acesteia, motivul luptei, al drumului, al obstacolelor întâlnite de erou, motivul animalelor sau cel al victoriei.

De asemenea, acțiunea basmului se petrece nu numai în lumea oamenilor, ci și pe tărâmul celălalt. Printre caracteristicile generale ale basmului se numără și finalul fericit al narațiunii.

Despre basme

Pentru cei care nu știu, toate basmele din lume corespund anumitor scheme narative arhetipale. În anul 1910, Antti Aarne, un folclorist de origine finlandeză, a realizat o clasificare foarte precisă a basmelor. Aceasta a fost ulterior completată de americanul Stith Thompson. În ziua de astăzi, clasificarea celor doi cuprinde nu mai puțin de 2.340 de tipuri diferite de basme.

În lucrarea „Morfologia basmului”, folcloristul de origine rusă Vladimir Propp a aprofundat structura naratologică a basmelor rusești. Plecând de la clasificarea acestuia, formaliștii ruși au dezvoltat naratologia. Mai exact, aceasta este o știință care se ocupă cu studiul elementelor din care sunt alcătuite narațiunile.

George Călinescu, marele critic literar român, a studiat basmele în lucrarea sa „Estetica basmului”, iar rezultatele au fost foarte valoroase. În ceea ce privește basmele românești, acestea au intrat în atenția scriitorilor destul de târziu, în epoca Junimii și a marilor clasici. În acele vremuri, mari scriitori precum Vasile Alecsandri, Alexandru Odobescu, Mihai Eminescu, Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale și Petre Ispirescu erau foarte activi în culegerea basmelor, iar mai apoi în scrierea unor basme culte.