Ce a însemnat marea foamete din Ucraina. Modernizarea URSS-ului, făcută cu moartea a zeci de mii de ucraineni

Beatrice Dumitru 28.01.2022, 15:16
Ce a însemnat marea foamete din Ucraina. Modernizarea URSS-ului, făcută cu moartea a zeci de mii de ucraineni

Marea foamete din Ucraina, din perioada 1932-1933, care a consfințit practic un genocid făcut de Stalin împotriva propriului popor, a revenit acum în actualitate, în contextul conflictului dintre Rusia și Ucraina. Stalin își dorea modernizarea Uniunii Sovietice și credea că acest lucru se poate face prin colectivizare şi industrializare.

Ce s-a întâmplat atunci?

În 1929, Stalin a devenit extrem de puternic în Uniunea Sovietică. Pe de o parte, fostul lider comunist a dobândit autoritatea totală în cadrul Partidului Comunist al URSS (Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste), iar pe de altă parte a simțit că este momentul să acționeze conform viziunilor sale politice.

Apăruse un nou curent, Noua Politică Economică, instituit în URSS din 1921, dar care, de fapt, conform ideologiei și programului politic al Partidului Comunist, însemna un pas înapoi de la drumul spre socialism. În acest sens, construirea socialismului şi politica economică a statului sovietic se aflau într-o relaţie de interdependenţă.

Ce a însemnat marea foamete din Ucraina. Modernizarea URSS-ului, făcută cu moartea a zeci de mii de ucraineni
Stalin și-a dorit modernizarea URSS-ului.

Ce voia Stalin și la ce visa el?

Stalin își dorea modernizarea URSS-ului iar pentru asta avea două idei esențiale: colectivizarea și industrializarea. Iarna dintre anii 1927 și 1928 a însemnat startul unei crize fără precedent, cauzată de reducerea prețurilor alimentelor, cu 20%, după un ordin venit de la liderii comuniști. A fost atunci un moment determinant pentru evenimentele care au urmat.

Stalin a început să-și pună în aplicare ideiile sale, acelea de a crea niste ”redute ale socialismului” și a
dispus formarea la sate a unor colhozuri și sovhozuri uriașe și de a colectiviza agricultura, pentru a avea un control absolut asupra producției agricole, dar și asupra producătorilor, scrie Historia.

Cu alte cuvinte, țăranul era forțat să-și schimbe modul de gândire, de la ”al meu”, la ”al nostru”, iar legile pieței practic nu mai existau.

Chiaburii din acea perioadă au fost, rând pe rând, lichidați de către bolșevici, această clasă socială fiind considerată un bastion în calea dezvoltării regimului comunist. Sigur, Stalin știa tot ce se întâmpla, iar planul său de a deveni lider absolut și de a dicta oamenilor ce să facă prindea contur. Mai ales că în Partidul Comunist obținuse victoria deplină.

Victoria statului împotriva țăranului rus

Istoria a consemnat că în iunie 1929, un milion de gospodării din fosta URSS au intrat în colhozuri, dar acesta era doar începutul. În ianuarie 1930, după doar o jumătate de an, cifra crescuse exponențial, până la 4,4 milioane de gospodării, pentru ca după doar câteva luni, mai exact în martie 1930, numărul gospodăriilor trecute în colhozuri să fie de 14,2 milioane.

Victoria statului împotriva țăranului rus a fost una zdrobitoare. La începutul anului 1930, Stalin a decis sistarea colectivizării forțate, astfel că în perioada martie-aprilie a aceluiași an procentul a scăzut vertiginos, de la 50,3% la 23% şi a continuat să scadă până în toamna acelui an. Cu alte cuvinte, 9 milioane de gospodării au părăsit fermele colective.

În tot acest timp, conducerea de la Kremlin, în paralel cu politica de colectivizare, a iniţiat o altă campanie la fel de dură: atacul împotriva intelectualităţii, o cale sigură prin care naționalitatea ucraineană putea fi subjugată total. Și era necesar ca purtătorii de cuvânt, liderii intelectualității să fie suprimați și astfel, întreaga țărănime era înfrântă. Aproximativ 5000 de intelectuali din Ucraina au ”dispărut” după epurările din anii ’30.

Stalin a făcut tot ce a vrut

Stalin simțea că metodele sale sunt singurele care pot aduce țara într-o stare de supunere totală, tablou în care apare și țăranul ucrainean, care era considerat un obstacol în calea regimului. Și asta pentru că rezistenţa faţă de colectivizare a fost mereu socotită mai puternică în Ucraina decât în Rusia propriu-zisă.

Lui Stalin nu i-a convenit situația și pentru ca ucrainenii au rezistat mult mai bine la rechiziționări în timpul Războiului Civil. Spre exemplu, a existat o perfectă suprapunere a zonelor unde ţărănimea s-a împotrivit rechiziţionărilor dintre anii 1918-1921 şi colectivizării din 1929-1930 cu zonele afectate cel mai puternic de foamete.

Este limpede că Stalin a făcut tot ce a vrut pentru a-și mări puterea și pentru a deveni lider absolut și tot ce părea a avea caracter naţionalist sau solicitare de autonomie venite din partea celorlalte naţionalităţi din URSS era nimicit de acesta şi de subalternii săi dinainte de anul 1930.

Urmăriți Impact.ro și pe
Beatrice Dumitru
Este redactor pe zona de Actualitate Impact.ro. Beatrice a absolvit Facultatea de Jurnalism și cursurile de prezentatori, redactori, reporteri și operatori tv în cadrul Academiei de Radio și...