06:45
Eterna întrebare despre ce a fost primul, oul sau găina, se pare că și-a găsit, finalmente, răspunsul. Dar acesta nu este chiar cel așteptat de majoritatea oamenilor. Un studiu recent a descoperit că la capătul istoric al apariției ouălor se află cu totul altceva.
Descoperirea unui embrion de choristodere, un ordin dispărut de reptile semiacvatice asemănătoare crocodililor, a schimbat opinia cercetătorilor despre dezvoltatea depunerii de ouă.
Descoperirea are implicații importante pentru modul în care mamiferele și păsările, dar și reptilele, și-au dezvoltat capacitatea de a avea urmași.
Fosila găsită avea urme de ouă în jurul ei, dar care nu semănau deloc cu cele ale păsărilor din ziua de azi. În schimb, erau „ouă pergament” și reprezintă primul exemplu de abordare alternativă a nașterii în rândul arhozaurilor, ramura de animale ce include crocodilii, dinozaurii, dar și păsările moderne.
Oamenii de știință sunt de părere că primele ouă cu coajă au apărut în urmă cu 325 de milioane de ani, conform unui studiu efectuat de Centrul de Biodiversitate din cadrul Universității Texas din Austin, SUA.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Deși, de-a lungul timpului, au fost descoperite numeroase ouă de dinozaur, nu existau dovezi de la dinozaurii timpurii, ceea ce a dus la câteva teorii bazate mai mult pe ghicit.
Se credea că primii dinozauri, precum și reptilele care i-au precedat, depuneau ouă cu coajă tare, ca cele găsite fosilizate, așa cum fac păsările de astăzi.
Într-adevăr, conform acestei idei, dezvoltarea ouălor cu coajă tare a fost cheia succesului și supraviețuirii reptilelor. Dar, descrierea embrionului găsit acum aruncă un mare semn de întrebare asupra chestiunii.
Profesorul Michael Benton, de la Universitatea din Bristol a declarat pentru NPR, că vechea întrebare „ce a fost primul: oul sau găina?” a fost stabilit. Găinile au evoluat din alte păsări ce depuneau ouă, așa că ouăle au existat înaintea găinilor.
„Putem fi destul de siguri că mulți dintre dinozauri au depus ouă cu coajă tare în timpul evoluției. Cercetarea noastră nu schimbă acest lucru, dar ne schimbă presupunerea că oul cu coajă tare a fost o apariție foarte timpurie”,a mai spus Benton.
Păsările, crocodilii și țestoasele depun ouă atunci când embrionul din interior este încă într-un stadiu incipient de dezvoltare. Crește în afara mamei și eclozează mai târziu.
Mamiferele, în schimb, își păstrează embrionii în interior, cunoscut sub numele de EER, permițându-le să se dezvolte în interiorul mamei înainte de a se naște vii.
Totuși, profesorul Benton și-a nuanțat răspunsul, prin simplul fapt că există multe tipuri de ouă. La fel ca peștii, amfibienii au nevoie să se bazeze pe zonele cu apă pentru a se reproduce.
Majoritatea amfibienilor se confruntau cu această limitare acvatică, mai ales că trebuiau să mențină ouăle gelatinoase pentru a supraviețui.
Desprinderea de acest tip acvatic de depunere a ouălor și aducerea „nașterii” pe uscat, reprezintă o schimbare atât de profundă, încât mamiferele, reptilele, păsările, dar și rudele lor dispărute sunt desemnate, la modul general, ca fiind amniotice, după amniotă, numele membranei ce protejează embrionii acestor animale.
Totuși, oamenii și alte mamifere își păstrează embrionii în interior, un proces cunoscut ca „Extended Embryo Retentio” (EER) sau „retenție embrionară extinsă”, permițându-le să se dezvolte în interiorul mamei înainte de a se naște vii.
„EER este comună și variabilă la șopârlele și șerpii de azi”, a spus Dr. Joseph Keating, de la Universitatea din Nanjing.
„Puii lor pot veni pe lume fie din interiorul unui ou, fie direct ca mici vietăți, în diferite etape de dezvoltare, iar asta pare să reprezinte avantaje ecologice ale EER, probabil permițând mamelor să își nască puii când temperaturile sunt suficient de mari, iar sursele de hrană bogate.
Pe de altă parte, spre deosebire de ouă, care au apărut, cum am arătat, acum peste 300 de milioane de ani, găina (Gallus gallus domesticus) a evoluat dintr-o subspecie de păsări roșii de junglă (Gallus gallus), „doar” cu aproximativ 50 de milioane de ani în urmă.
Pe atunci, oamenii care trăiau în Asia de Sud-Est au domesticit pentru prima dată aceste păsări, undeva între anii 1650 î.Hr. și 1250 î.Hr.
În timpul procesului de domesticire, ultimul strămoș al găinilor moderne ar fi depus un ou care conținea un embrion cu suficiente diferențe genetice pentru a-l face distinct de specia sa mamă.
Puiul embrionar s-ar fi dezvoltat în ou înainte de eclozare. După care, atunci când ajungea la vârsta adultă, el urma să depună primul ou de găină. În acest mod, se poate spune că găina a apărut după oul embrionar.
