18:28
Cazul Ana Mariei, o tânără născută pe 5 aprilie 2004, în municipiul Iași, a fost semnalat reporterului Impact.ro de Larisa Butnariu, o fostă victimă a traficului de ființe umane și exploatării sistematice sexuale, timp de un deceniu, o tânără care a decis să lupte deschis cu toți cei care fac parte din caracatița, care cuprinde sute de rețele interlope, a răpirilor, sechestrării, violării, exploatării sexuale, a abuzurilor fizice inimaginabile, care merg de multe ori până la asasinate.
Pe scurt, absolut introductiv, Ana Maria, victimă ani de zile, de la trei ani și toată adolescența, a abuzurilor fizice și emoționale ale unei familii dezorganizate, cu vicii intense, atât din partea mamei decedate în cele din urmă la 37 de ani și a unui tată, concubinul numărul trei al mamei
sale, a ajuns, în cele din urmă, să fie salvată de instituțiile statului și dată în plasament unui centru specializat în salvarea acestui gen de victime, de pe lângă Timișoara.
Sanctuary Butterfly, o instituție socială particulară, rod al unei inițiative a unei organizații americane, prin una din asociate, Kim Westfall, în colaborare cu o asociație de profil din Timișoara, condusă de un avocat, Beniamin Lup. Detalii despre acestea, ceva mai încolo.
Și ca să depășim faza de introducere, mai spunem că Ana Maria a ajuns în acel loc, datorită Larisei Butnariu. Larisa este ambasador onorific al Centrului European de Educație Juridică care luptă împotriva traficului de minori. Dar acționează, în special în Iași, în oraș și județ, unde cunoaște cam tot ce înseamnă zona infracțională de gen, dar și în toată țara, de fapt, prin legăturile și reprezentările cazurilor pe care le cunoaște, le monitorizează și în care este implicată în sensul găsirii unor soluții de reabilitare pentru victime. Prima fază a documentării pentru realizarea acestui material jurnalistic, atunci, încă incert ca gen, reportaj de culoare, povestea unei drame, sau un articol care tinde spre zona anchetei și investigațiilor.
Elementul care a provocat trecerea de la un simplu reportaj social la interesul pentru posibile accente de investigații, a fost faptul că, atunci când a spus conducerii Centrului că vrea să părăsească Centrul, oamenii de acolo au pus-o să semneze o declarație de renunțare la asistență în
cadrul stabilimentului, dar au refuzat să-i dea Cartea de Identitate, care fusese făcută în urma demersurilor centrului Sanctuary Butterfly, invocând faptul că adresa din buletin, aceeași cu a centrului, era confidențială.
Se știe, de altfel, că astfel de asociații și țin secrete adresele, invocând temerea, riscul unor posibile agresiuni, descinderi din partea interlopilor, a proxeneților care au exploatat ani de zile tinerele, minorele sau minorii, găzduiți de Centru. Motivul invocat, însă, nu justifică legal reținerea Cărții de Identitate, legea prevăzând în mod absolut clar ce instituții ale statului, numai ale Statului, au dreptul să facă acest lucru.
Pe pagina Asociației „Worldteach”, care s-a asociat în acest proiect de asistență pentru victimele traficului de ființe umane, cu Asociația „Uncaged”, din California SUA, Beniamin Lup, cel care reprezintă partea română se prezintă personal și vorbește și despre Asociație și
scopul ei.
„Am obținut diploma de Licență în Drept la Universitatea de Vest din Timișoara”, scrie Beniamin Lup. „La aceeași universitate am urmat și programul de Masterat în Științe Penale. De asemenea, am urmat cursurile Institutului Diplomatic Român, obținând Diplomă în domeniul Relațiilor Internaționale. Sunt reprezentant național al Advocates Internațional, desfășurând o activitate bogată în domeniul protecției Drepturilor și Libertăților Fundamentale, precum și al prevenirii
Traficului de Persoane.Sunt fondatorul Asociației WorldTeach, asociație care derulează diferite programe social-educaționale în România, Republica Moldova, Serbia, Polonia și alte țări din Europa.(…) m-am implicat activ în lupta împotriva traficului de ființe, începând cu anul 2004, cu precădere în partea de Vest a României, salvând sute de victime și ajutând la reabilitarea și reintegrarea acestora”.
Cu toată descrierea idilică făcută de Beniamin Lup Centrului „Butterfly Sanctuary”, au apărut unele suspiciuni legate de situația și starea reale ale proiectului. Astfel, în martie anul trecut, „Ziarul de Iași” publica o investigație intitulată „Centrul-fantomă pentru recuperarea femeilor
traficate”. Printre altele, în material semnat, ca autor, „Redacția”, se spune „Butterfly Sanctuary” a devenit un secret bine păzit de organizația românească, și de Uncaged, organizația finanțatoare din SUA, condusă de Kim Grosshans Westfall. La mijloc sunt cifre neverosimile și bani
mulți (…)
Într-un interviu oferit în 2019 televiziunii californiene Beyond TV de către Kim Westfall, CEO a organizației americane „Uncaged”, însoțită de Beniamin Lup, Westfall declara că „putem deschide chiar săptămâna viitoare” Centrul din România. De data aceasta capacitatea avansată era de 60 de persoane (după ce anterior anunțaseră o capacitate de 40 de locuri, n.r.) (…) O căutare pe Google oferă informații detaliate despre „The Butterfly Sanctuary”, Centru educațional din România, (numele satului unde se află Centru, n.r.) incluzând și coordonatele GPS”.
Ana Maria își spune povestea într-un ritm aproape haotic. Are amintiri de foarte mică, dar lucrurile și întâmplările sale sunt amestecate cu scene din viața dezorganizată a mamei sale și a concubinului acesteia, care le luaseră pe amândouă la el în casă. Toate amintirile Ana Mariei au damf de băutură, cei doi, mama și concubinul fiind parteneri de băutură. Și nu era zi ca totul să nu se termine cu o bătaie cruntă din partea bărbatului. O încasa și mama sa, dar și ea.
„Pe tatăl meu natural nu-l știu”, spune Ana Maria. „A plecat de lângă mama când eu eram foarte mic. Apoi mama, Lăcrămioara, a avut un alt concubin, dar nici cu el nu a stat mult. Cel de-al treilea, Constantin Gânțu, a luat-o pe mama la el acasă când eu aveam trei ani. Era bețiv.
O bătea zilnic pe mama. Se certau mereu, beau împreună și el o bătea. Când am crescut mai mare a început să facă glume cu mine, să mă atingă. Îmi punea mâna pe fund, din astea. Dar nu s-a dat efectiv la mine… Mai am mulți frați și surori, dar nu știu câți. Sunt toți care încotro. Făcuți de mama cu alți bărbați”.
„La zece ani mă trimitea deja la muncă. Prin sat, pe la cine avea nevoie de mine. La săpat, la prășit. Luam 50 de lei pe zi, dar eu nu vedeam niciun franc. La oameni mari, ziua de muncă era 100 de lei. Dar mie îmi dădeau doar 50.
Când veneam acasă de la muncă, mă apuca de picioare și mă scutura ca să pice toți banii. Ba mai îmi dădea și câte una. Apoi mă trimitea să cumpăr băutură. Mă trezeam în fiecare dimineață la ora cinci și plecam la muncă. Din cauza asta de multe ori nici nu mă mai duceam la școală”.
„Serile, când începea scandalul în casă, când simțeam că se apropie bătaia, fugeam din casă. Iarna, când era ger și zăpadă, de multe ori fugeam în pantaloni scurți, o bluză pe mine și un maiou și în picioarele goale până în păduricea din spatele casei. Stăteam câteva ore acolo. Scoteam bluza, o așezam pe jos și stăteam ghemuită ca să nu fiu văzută. Că uneori venea după mine. Dacă mă prindea mă rupea cu bătaia.
Mama a făcut nenumărate plângeri la Poliție, dar Constantin nu primea decât amenzi. Pe care nu le plătea niciodată. Până la urmă, instanța i-a interzis să mă mai vadă, să mă mai caute”.
Lăcrămioara Dămian, mama Ana Mariei, a murit, în urma unor afecțiuni multiple, în 2019, la 41 de ani. În acel moment, Ana Maria a rămas pe drumuri.
„Eu în Iași nu aveam acte de identitate. Mie mi-au făcut cei din Centru, de la Butterfly Sanctuary, de lângă Timișoara. Mi-au făcut carte (de identitate, n.r.) provizorie. De hârtie, carton, nu din aia de plastic. La început. Apoi am faost la Lugoj și mi-a făcut de plastic, normală. (…) Eu am ajuns acolo cu Larisa și cu Georgiana, prietena ei. Ele au plecat, după un timp, și eu am rămas acolo. După un timp am plecat, că nu mi-a plăcut foarte mult. M-am dus acolo în septembrie anul trecut și am plecat în ianuarie anul ăsta.
Când i-am anunțat că eu vreau să plec, au refuzat să-mi dea buletinul. Repet, ei mi-l făcuseră pe adresa de acolo, de la Centru, și mi-au zis că nu mi-l dau pentru că adresa de acolo e confidențială, este secretă. Așa mi-au reținut buletinul. Și știu că nu au voie, că e ilegal.”
Reporter: „De ce nu te-ai adaptat? De ce ai vrut să pleci?”
Ana Maria: „Păi acolo erau niște reguli pe care trebuie să le accepți. Eu le-am respectat. Dar a fost una care nu mi-a plăcut. Era acolo o bucătăreasă care făcea pe șefa. Așa se purta cu noi.
După ce a părăsit benevol Centrul Butterfly Sanctuary, cum spuneam mai sus, după ce i s-a reținut ilegal Cartea de Identitate, Ana Maria a sunat-o pe Larisa și i-a spus că nu a mai putut sta la Centru și a întrebat-o dacă poate să vină la ea. Nu mai avea casă.
După moartea mamei ei și după ce Justiția a hotărât ca fostul concubin al mamei, care a abuzat-o și terorizat-o ani și ani de zile să nu mai aibă contact cu ea, Ana Maria rămăsese pe drumuri. Fără o casă, fără vreo rudă care să o primească, o copilă în bătaia vântului, nesiguranței și a pericolelor străzii. Larisa Butnariu devenise îngerul ei salvator, unica speranță de a rezista într-o lume pe care o știa doar rea și crudă.
Larisa a primit-o înapoi, în casa ei în care mai adăpostea alte nefericite bătute de soartă. Și a descris, în exclusivitate pentru Impact.ro, în ce constă ajutorul ei dat acestor copii.
„Ce fac eu? Uneori nici eu nu știu, dar îmi trece repede când văd toată trupa de copii din casa mea. Am trecut prin multe cu ei, am avut și certuri, am fost și despărțiți cu lunile, dar de fiecare dată s-au întors cu toții.
De ce? Pentru că ei susțin că la mine se simt în siguranță, iubiți și apreciați. Suntem toți dificili, fiecare cu traumele și hachițele lui, dar de fiecare dată, oricât de mare a fost cearta, am găsit puterea de zilele noastre de naștere sau de Sărbători să ne reunim și să ne comportăm ca și cum n-am fi lipsit nicio zi unul din viața celuilalt. Ce-i drept și eu fac tot ce pot pentru ei”.
„Sunt omul la care acești copii vin să-și deschidă sufletul. Sunt omul care le oferă și îmbrățișări și mustrări când e cazul. Sunt omul care e dispus sa lase totul pentru a se duce la ei la școală să discute cu profesorii și consilierii pentru a vedea ce se poate face pentru ei. De asta mă și iubesc ei atât de mult.
Cu toate că sunt extrem de dură când vine vorba de școală, în rest sunt copilul de care au nevoie, cu care se pot juca, cu care pot râde și totodată și acea mână de fier care îi trage din prăpăstiile în care adolescența tinde să îi tragă uneori. De ce fac asta? Pentru că atunci când eram eu adolescent, mi-aș fi dorit să am un adult ca mine în viața mea care să mă salveze din violuri și din trafic sau să mă culeagă de pe străzi și să îmi dea un pat cald”.
Cu ce mă descurc?! Cu un salariu al meu, cu ajutorul iubitului meu și cu ajutorul unei mânuțe de oameni care au prins drag și de mine și de copii și care oricând ar fi dispuși să mă ajute să îi țin în facultăți dacă își vor dori asta. Copiii, de cele mai multe ori ajung la mine prin alți copii.
Totodată mai vin și singuri după ce dau de articolele despre mine sau de interviurile pe care le-am acordat presei de-a lungul anilor. Mă contactează pe social media, îmi spun ce probleme au și de acolo până la a face parte din casa și viața mea nu e decât un pas.
„Ana de exemplu a ajuns la mine prin colegul ei de bancă din liceu. La momentul respectiv era un copil instituționalizat care mai avea puțin și ieșea din sistem și n-avea perspective. Am intervenit, am luat-o acasă, a plecat la un moment dat la o prietenă, a cheltuit bună parte din banii puși la dispoziție de stat pentru ea, iar apoi bineînțeles că s-a întors la mine.
Am primit-o, căci pe mine nu banii ei mă interesau, ci să fie ea bine. Ca și acum, de asemenea. Detalii multe despre ceilalți nu pot da, căci îmi iau angajamentul să păstrez secrete cazurile, dar în schimb pot să-ți spun că toți au traume, toți au fost victime ale abuzurilor, toți au probleme de încredere, fiecare dintre ei a dormit la un moment dat prin parcuri, pe bănci, din cauză că erau dați afară de părinți sau de cei pe care părinții îi lăsaseră să fie îngrijitorii copiilor”.
Reporter: În ce relații ești cu autoritățile locale? Poliție, administrație? Colaborați sau tot te mai șicanează?
Larisa Butnariu: „Autoritățile? Hm! Ce-s alea? Aaa! Acele entități care ar trebui să mă sprijine să-i aduc pe acești copii pe calea cea bună?! Mda… Relația mea cu aceste entități a rămas ca de obicei.
Eu vorbesc, eu aud, câinii latră, caravana trece, ba mai mult, îmi mai pun uneori și bețe în roate dacă e să mă iau după faptul că blogul meu, recunosc.ro, e la pământ de câteva zile, având coduri injectate. De ce? Că m-am luat de autorități și de oamenii din sistem că postează poze cu minorii pe net, expunându-i la trafic.
La capitolul interlopi stau chiar onorabil, rezonabil, anul ăsta. Nu am fost amenințată în mod concret și nu au venit ca în alți ani să-mi spună că mă taie și că mă duc iar la produs. Am avut doar niște tentative de intimidare cu injurii și mizerii din partea unora care ar fi trebuit să fie la pensie sau la pușcărie de ani de zile. În rest, totul merge ca pe roate.
Haideți să vă spun două vorbe despre susținerea pe care o ofer copiilor. Păi, depinde de la caz la caz. Sunt copii care au nevoie de consiliere psihologică. Sunt copii care au nevoie de rechizite. Sunt copii care au nevoie de un umăr pe care să plângă. Totodată sunt și copii care n-au ce păpa acasă. Ei bine, aici intervin eu și încerc să ofer tot ce pot pentru ca acești copii să-și continue școala, să nu se ducă flămânzi sau dezbrăcați, să aibă puțin ajutor la teme. Cam asta fac eu”.
Cine este, mai exact, Larisa Butnariu? Așa cum reporterul Impact.ro a cunoscut-o cu mai bine de un an în urmă, așa cum i-a aflat teribila viață pe care a avut-o încă de mică. Cu experiențe care ar fi doborât orice alt corp, orice alt suflet, orice altă ființă omenească obișnuită. Și reluăm aici, din materialul publicat atunci de Impact.ro.
Larisa Butnariu, tânăra traficată timp de zece ani, în prezent militantă și ambasador onorific al Centrului European pentru Educație Juridică contra traficului de minori, o găzduiește, acum, pe Ana Maria, și încearcă să o ajute să se reintegreze în viață, după toate traumele care i-au marcat cumplit copilăria și adolescența.
De altfel, Impact.ro a publicat în urmă cu un an, tot sub semnătura reporterului autor al acestui material jurnalistic, un amplu reportaj despre terifianta experiență de viață a Larisei, acum în vârstă de 26 de ani.
A fost violată de tatăl ei vitreg, pe când avea doar 14 ani. Apoi, după ce o transformase în jucărie sexuală personală, individul a dat-o, efectiv, unui proxenet, care a început să o exploateze și să o plaseze, pentru întreținerea de contacte sexuale și perversiuni, unor bărbați abrutizați, lipsiți de scrupule, cărora nu le păsa că se foloseau de o minoră. Din acel moment, Larisa nu și-a mai aparținut.
A fost, cu mici întreruperi traficată pentru sex în Italia, ani mulți, și România. A fost violată, odată, de 37 de bărbați, în două zile, într-un apartament din Iași, timp în care i s-au dat droguri în continuu. A fost bătută, cu pumnii, picioarele, cu drugi de fier, legată cu sârmă, arsă cu țigara, tăiată cu lama, cu cuțitul, crestată pe tot corpul. Și asta de zeci, de sute de ori.
În Italia, unde fusese deținută de doi proxeneți români, un el și o ea, a văzutcum o altă tânără, a fost împușcată chiar în fața ei, în cap. A evadat, după ce și-a lovit proxenetul și torționarul, totodată, cu un scaun de metal în cap. Era în Roma și, odată ieșită pe ușă, a alergat, a alergat cum nu o mai făcuse niciodată, direct spre gară, unde a stat ascunsă, până a prins un tren care a dus-o la Bologna.
De aici a ajuns în România, unde ani de zile a avut de-a face cu interlopi, având asupra ei „plăți” de făcut. „Plata” fiind datorii pe care proxeneții le impuneau celor care reușeau să fugă, pentru că, după mintea lor criminală, victimele le datorau banii pe care i-ar fi produs prostituându-se în continuare dacă nu ar fi fugit de la ei.
O luptătoare cum nu s-a mai văzut, Larisa are acum trei copilași. Și a ales să nu fugă din fața trecutului ei, ci să lupte cu acesta, dar și cu rețelele de trafic de minori și tinere. Și, în plus, a declarat pe față lupta împotriva sistemului, dar și a clanurilor, chiar cu riscul de care este pe
deplin conștientă, că ar putea fi ucisă oricând.
Lupta pe care o duce este chiar și cu autoritățile și facțiuni, grupuri și polițiști, luați individual, care au legături de frățietate și interese cu cei mai periculoși interlopi din Iași, orașul și județul. Și nu numai.
De ce nu a primit Ana Maria cartea de Identitate la plecare? Impact.ro i-a solicitat lui Beniamin Lup un răspuns.
Ca să refuzi predarea Cărții de Identitate persoanei rezidente care dorește și anunță că vrea să părăsească Centrul care a găzduit-o, în virtutea faptului că, prin acest act de predare, adresa stabilimentului ar ajunge în spațiul public, este cel puțin un nonsens, un motiv straniu de reținere a documentului. Ca și cum adresa nu ar putea fi memorată de persoana rezidentă. Ca și cum cineva care ar vrea să o afle, mai ales cineva din zona interlopă, să zicem, care ar vrea să se răzbune pe vreo victimă care i-a turnat la poliție, nu ar putea s-o facă. Prin presiuni specifice, cu ajutorul banilor. Sau, ca și cum un ziarist interesat de acest aspect, nu ar avea abilitatea profesională de a descoperi informații pe care o sursă ar încerca să le țină ascunse, dar toate fiind de genul „nu știm decât eu, tu și tot satul”.
E legată reținerea documentelor de suportul financiar al centrului?
În acest context, jurnalistul își poate pune întrebarea: de ce i s-ar reține unei persoane rezidente Cartea de Identitate, la plecarea din Centru? Și așa apar suspiciunile, întrebările, ipotezele demne de luat în seamă. La ce ar folosi reținerea Cărții de Identitate? Altminteri un act total ilegal.
Printre altele, una din ipoteze ar putea fi că fonduri, contribuții financiare de susținere a unui astfel de Centru, inclusiv din partea unor instituții de stat, ar putea depinde de numărul rezidenților din stabiliment, deținerea unei Cărți de Identitate putând certifica, cel puțin în acte, că titularul acele CI se află în stabiliment.
Beniamin Lup solicitat de Impact.ro să explice reținerea actului. Ei bine, reporterul Impact.ro, pentru a obține o informație corectă, pentru a lămuri această situație, din acest punct de vedere, a transmis avocatului Beniamin Lup, fondatorul, din partea română, a Centrului de asistență pentru victime ale traficului de ființe umane, o solicitare de presă cu patru întrebări diverse, din care una în raport direct cu reținerea Cărții de Identitate unei rezidente de la „Butterfly Sanctuary”. În acest caz, fiind vorba chiar de Ana Maria Dămian, fata abuzată, despre care am relatat în acest articol.
Între timp, avocatul Beniamin Lup, cofondatorul Asociației „Butterfly Sanctuary”, ne-a transmis că pregătește un răspuns la solicitarea Impact.ro, răspuns pe care îl vom insera în articol imediat ce ne va fi remis. Întrebările trimise de reporterul Impact.ro sunt:
„1. Câte persoane, victime ale traficului de ființe sau ale unor abuzuri diferite se află, în acest moment, găzduite la „Butterfly Sanctuary”.
2. Care este, în medie, perioada de cazare pentru persoanele rezidente în Centru.
3. Care sunt principalele surse de finanțare necesare funcționării Centrului „Butterfly Sanctuary” și dacă acestea depind de numărul persoanelor rezidente.
4. În ce condiții o persoană rezidentă în Centru poate părăsi stabilimentul, dacă semnează vreun angajament de confidențialitate la plecare și dacă i se reține actul de identitate”.
