Zidul Berlinului a reprezentat unul dintre cele mai profunde simboluri ale Războiului Rece (1947 – 1991). Construit cu scopul de a stopa exodul de forță de muncă dintre cele două Germanii, care a dus la o cădere economică abruptă a părții răsăritene, ocupată de comuniști, zidul a provocat adevărate drame în rândul populației. Existența sa a dus la moartea a peste 100 de oameni, în cei 28 de ani de la ridicarea lui. Însă au fost și persoane care au reușit să îl treacă.
După ruperea Germaniei în două, Germania de Vest și Germania de Est, paroximativ 2,5 milioane de nemți din zona comunistă au plecat spre Occident. Acest exod masiv s-a petrecut între anii 1949-1961. În vara anului 1961, numărul de refugiați ajunsese la aproximativ 1.000 zilnic. Pentru a opri acest fenomen, liderului comunist al Germaniei Răsăritene Walter Ulbricht, a găsit soluția ridicării unui zid chiar în mijlocul capitalei germane, pe unde plecau cei mai mulți refugiați. Conceptul a fost imediat aprobat de liderul sovietic Nikita Hruşciov.
Astfel că, în dimineața zilei de 13 august, 1961, autoritățile comuniste au început lucrările de ridicare a unui zid. La început au instalat un gard de sârmă ghimpată între partea de Vest și ce de Est a orașului Berlin, iar în următoarele trei luni au ridicat zidul de beton.
În cei 28 de ani de existență, Zidul Berlinului a avut un impact major asupra multor oameni. A despărțit familii, prieteni și i-a împins pe unii la gesturi disperate. Cel puțin 140 de persoane au murit în încercarea de a trece granița dintre Est și Vest. Potrivit estimărilor oficiale, 138 de oameni au fost uciși prin împușcare sau au suferit accidente fatale în încercarea de a trece zidul.

Dorința arzătoare de a scăpa de regimul comunist i-a determinat pe germani să facă tot ce le stă în putință pentru a trece de imensa barieră care îi separa de lumea civilizată. Nu s-au dat bătuți nicio clipă, iar din cei 10.000 de oameni care au încercat să scape, peste 5.000 au și reușit, folosindu-se de metode care mai de care mai inventive.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Spre exemplu, acrobatul Horst Klein și-a folosit experiența profesională și a mers pe un cablu electric scos din uz, la o înălțime considerabilă, până ce a trecut granița. Cu toate că măsurile de securitate din jurul Zidului Berlinului se intensificaseră, oamenii au devenit tot mai inventivi: s-au folosit de mașini care aveau compartimente secrete, au săpat tuneluri, ori și-au falsificat documentele.
Oficial, Zidul Berlinului a căzut pe data de 9 noiembrie 1989, însă demolarea propriu-zisă a început pe 13 iunie 1990.