Domnul Călin Georgescu povestește într-una din cuvântările sale care fac furori suveraniste pe internet că a avut un teren la Odorheiul Secuiesc și nu a găsit om să îi tundă iarba. Povestirea pare subtilizată, clasic, de pe internet – poate nu chiar de Netflix, ci de pe grupuri de sarcasm, ea având și poantă, și morală. Pe scurt: domnul Georgescu a găsit un vecin fără job și i-a propus să îl plătească pentru a-i tunde iarbă. Vecinul a refuzat, argumentând că mai bine stă la birt decât să muncească. Atunci domnul Georgescu a dublat suma. Fără efect: vecinul prefera în continuare birtul. Domnul Georgescu a crescut suma de trei ori, apoi de patru ori – dar cu același rezultat: birtul învingea. La final, domnul Georgescu i-a zis vecinului că își tunde singur iarba și îi dă lui și banii, și fânul. Vecinul a preferat din nou birtul. Morala, zice domnul Georgescu: „Dom’le, s-a pierdut cultul muncii. Și asta este ruinător pentru această țară. Nu mai muncește nimeni!”
Totuși, aici, la București, la orele de vârf nu e loc în metrou de românii care muncesc. Dar pentru a observa realitatea asta trebuie să folosești mai mult metroul și mai puțin calul.