EXCLUSIV

Cabiria Morgenstern face dezvăluiri de suflet despre celebra ei mamă: ”Relația noastră a înflorit de când am devenit actriță”. EXCLUSIV

Cristian Botez 05.07.2021, 19:20

Maia Morgenstern are cu ce se mândri! Atât fiul, Tudor, cât și fiica cea mare, Cabiria, i-au moștenit pasiunea pentru scenă. Recent licențiată în Actorie, Cabiria a oferit un interviu de suflet, în exclusivitate pentru impact.ro, despre anii studenției, dar și despre celebra ei mamă, confesiuni împărtășite într-un cochet local de pe Bulevardul Magheru, unde, cândva, se reuneau la șuetă și marile numele ale filmului românesc. Cabiria Leea are 21 de ani și este fiica actorilor Maia Morgenstern și Andras Istvan Demeter. A absolvit Facultatea de Teatru și Film, din cadrul Universității „Babeș-Bolyai”, din Cluj, și are ambiții mari.

Fiica Maiei Morgenstern, Cabiria, dezvăluiri despre celebra ei mamă. Cum este actrița ca mamă

Cât contează numele tău, faptul că ești fiica Maiei Morgenstern, și cine te-a susținut să dai examen la Actorie?

Am crescut prin teatre, e adevărat, dar pasiunea mea s-a născut mult mai târziu. Una dintre profesoarele mele de engleză din liceu coordona trupa de teatru a liceului și m-a îndemnat să aplic și eu. Mai în glumă, mai în serios, am decis s-o fac. În ultimul moment. Uneori, chiar mă mir că am intrat. Pe-atunci aveam cu totul altă viziune în legătură cu viitorul meu, eram un matematician în devenire și-mi plăcea foarte mult, nu acordam cine știe ce atenție teatrului. Și-apoi, odată intrată, m-am îndrăgostit așa… pe loc.

De scenă, de repetiții, de public, de adrenalină și de un băiat… Nu mai știu care a fost ordinea. În orice caz, privit din exterior, probabil că influența mamei în toată povestea asta a fost una indirectă, practic doar un factor care a determinat insistența profesoarei, pentru care sunt atât de recunoscătoare, ca să dau audiția.

Cabiria  a moștenit pasiunea pentru scenă a celebrei sale mame
Cabiria a moștenit pasiunea pentru scenă a celebrei sale mame

De ce ai ales să studiezi la Cluj?

M-a interesat programa și m-au interesat profesorii. Planul de învățământ mi s-a părut foarte potrivit pentru ce aveam nevoie și, până la urmă, pentru ceea ce îmi doream. S-a dovedit a fi o decizie foarte bună, sunt foarte mulțumită de cum s-a soldat această studenție.

Aveai modul tău de viață în București. Prietenii tăi, obiceiurile tale. Aveai familia lângă tine. Ce a înseamnat schimbarea și cum te-ai adaptat?

Gașcă de prieteni e mult spus. Am avut și am persoane apropiate cu care am ținut legătura indiferent de distanță. Sunt persoane cu care nu mai comunic acum, dar oamenii se schimbă în timp – dacă n-ar fi fost asta, cu siguranță ar fi fost altceva. Și, poate, chiar a fost, de fapt. Plecarea mea la Cluj nu a afectat viața mea socială. Aș putea mai degrabă să spun că programul de la facultate a produs niște modificări semnificative, dar nu mi se pare un lucru negativ. M-a mai responsabilizat un pic.

Care au fost cele mai grele cursuri? Vorbește-ne despre experiența ta, ca studentă. Cursuri, ateliere, spectacole…

N-aș vrea să numesc un curs mai greu decât altele. Nici vreunul mai plăcut. Fiind vorba de o facultate vocațională, mi se pare că toate aspectele au aproximativ aceeași relevanță și trebuie în egală măsură dezvoltate.

Într-un an și jumătate, înainte de pandemie, am beneficiat de workshop-uri foarte variate, de la improvizație, până la voce, tehnică corporală, dans și chiar commedia dell’arte.

Cât despre spectacole, structura școlii de teatru de la Cluj este de așa natură încât la finalul fiecărui semestru își propune să scoată un spectacol. Chiar dacă e vorba despre momente și improvizații aparent independente unele de celelalte, există un numitor comun, iar ele sunt compilate într-un întreg prezentat publicului.

Din nou, înainte de pandemie, deci de-a lungul a trei semestre, am apucat să lucrăm la spectacolul de teatru nonverbal ”Praguri”, o astfel de compilație de studii de expresivitate corporală și vocală, la spectacolul ”Decalogul” acum, un spectacol bazat pe texte scrise de noi, pornind de la reinterpretarea Decalogului și de la un studiu al seriei lui Kieslowski, și la spectacolul de commedia dell’arte Accademia della Follia.

În anul 3 ne-am împărțit în distribuții mai mici și am montat texte contemporane – eu am jucat în ”Perplex” de Marius von Mayenburg, rolul lui Judith Eckels devenită Cabiria Eckels.

Ce te atrage mai mult? Teatrul sau cinematografia?

Experiența mea cu cinematografia nu e una foarte vastă. Dacă există un regret, la nivel de pregătire a actorului, cel puțin din propria experiență, ar fi lipsa cursurilor de actorie de film/lipsa interacțiunii cu secția de cinematografie, film și media.

Există un singur astfel de curs, în al doilea semestru al anului trei, ceea ce, cred eu, e foarte puțin. Am început să cochetez cu latura asta, dar foarte recent și încă destul de timid. Cât despre preferințe… Nu prea am. Îmi place foarte mult să încerc ce n-am mai încercat înainte, nu cred că am îndeajuns de multă experiență încât să pot să-mi declar afinitățile.

De exemplu, am fost selectată pentru una dintre producțiile următoare ale Stagiunii de Teatru Politic, ceea ce mă bucură și mă entuziasmează grozav, dar n-aș putea zice că îmi doresc să fac doar teatru documentar de-acum încolo. N-aș putea zice nici că nu. Cred că am nevoie de mult mai mult timp până să pot răspunde la o astfel de întrebare.

Cum te sprijină mama ta, Maia Morgenstern?

Mama mă susține parcă din ce în ce mai mult pe măsură ce trece timpul. Relația noastră a înflorit, parcă, de când am început să pășesc în domeniu. Discuțiile noastre sunt altfel, deschiderea noastră una față de cealaltă e alta.

Probabil că așa ar fi fost oricum, probabil că legătura noastră s-ar fi strâns odată cu maturizarea mea, dar faptul că acum împărțim același Univers sau, în orice caz, un procentaj mai mare din el, a ajutat mult în ceea ce privește comunicarea dintre noi.