Buzdugane, muze și amintirea unui prinț, pierite în mod misterios, în Banat. Ce se știe despre enigma dispariției lor

De-a lungul vremii mai multe statui sau plăci comemorative au dispărut din mai multe locuri din Banat. Cel mai recente exemplu este cel al unei plăci comemorative care a fost smulsă din stânca, în județul Hunedoara, mai precis în zona Gura – Zlata.

Monumentul Prințului Rudolf, smuls din stâncă după 125 de ani

În vara anului 1882, prinţul Rudolf (1858 – 1889), unicul fiu şi moştenitorul împăratului Franz Joseph I al Austriei, a pornit într-o expediţie de o săptămână în Masivul Retezat. Gestul i-a impresionat pe localnici așa că, după moartea acestuia,  au comandat o placă metalică, realizată la Uzinele de Fier de la Hunedoara, pe care era inscripționat următorul mesaj, în amintirea prințului și a călătoriei sale: „Rudolf, fiu de rege, succesor la tron. Speranţa mândră a noii noastre istorii. Cu puteri tinereşti a vânat în vara anului 1882, alături fiindu-i fermecătoarea sa soţie, prinţesa Ştefania, A dispărut precum o cometă, brusc în 1889, Sus rămâne amintirea-i şi pe vârfurile munţilor înzăpeziţi. [Tabla] a fost ridicată de către judeţul Hunedoara în amintirea sărbătorilor milenare 1896”. Inscripția a fost realizată în limba maghiară.

Placa a rezistat bine prinsă în stâncă timp de peste 125 de ani. Acum localnicii au observat că a fost smulsă, dar nimeni nu știe cu exactitate când s-a petrecut asta și cu atât mai puțin cine sunt autorii. Pentru că locul este unul greu accesibil, iar placa nu putea fi observată de la drumul mare, s-ar putea ca dispariția ei să fi avut loc cu ceva vreme în urmă iar șansele de a o recupera, infime.

Buzdugane din fier, grele de o tonă,  dispărute fără urmă

Trecătoarea supranumită “Porţile de Fier ale Transilvaniei”, aflată la limita județelor Hunedoara și Caraș Severin și traversată de Drumul Național 68 Hațeg – Caransebeș, a fost, încă din antichitate,  locul unor bătălii încrâncenate. Primele, între daci și romani, zona fiind considerată cel mai probabil cea în care se afla legendara așezare Tapae.

În anul 1896 aici a fost amplasat un monument în formă de buzdugan, realizat la Uzinele de Fier de la Hunedoara, și care amintea de o importantă victorie a lui Iancu de Hunedoara împotriva otomanilor.

Impact.ro

Imaginile indecente cu Elena Udrea au scăpat pe internet! Doar iubitul o mai vede AȘA...

Impact.ro

După această imagine, a urmat un DEZASTRU! Finalul depășește orice imaginație FOTO

„Din proprie iniţiativă, locuitorii judeţului Hunedoara au îmbogăţit seria relicvelor milenare cu două monumente care vor servi drept simbol al fraternităţii româno-maghiare pentru generaţiile viitoare, pe lângă faptul că surprind marile virtuți ale poporului. În luptele lui Ioan de Hunedoara, cel mai mare cavaler al Evului Mediu şi al coroanei maghiare, neînfricatul cavaler al creştinismului şi-a pecetluit patriotismul cu sângele tuturor locuitorilor judeţului Hunedoara”, scria istoricul Teglas Gabor, la inaugurarea monumentelor, în „Ziarul de Duminică” (20 septembrie 1896, Budapesta).

Un alt buzdugan asemănător, tot de proporții monumentale, a fost pus în pasul Vulcan, pentru a aminti de vitejia unor cneji medievali consideraţi de istorici cei mai apropiaţi aliaţi ai lui Ioan de Hunedoara în luptele împotriva otomanilor de la mijlocul secolului al XV-lea.

Buzduganul din pasul Vulcan a fost demontat în urmă cu aproximativ 30 de ani, în timpul lucrărilor de lărgire a drumului care străbate zona. Inițial s-a spus că avea să fie mutat pe un alt amplasament, dar se pare că a sfârșit la fier vechi. Celalalt buzdugan a fost smuls de pe soclu cu ajutorul unui tractor, imediat după Revoluție. S-a deschis o anchetă, nu s-au descoperit vinovații, în schimb s-a dat de urma monumentului care ajunsese pe fundul unui lac din apropiere. A fost recuperat de acolo și dus lângă clădirea muzeului de la Sarmiegetusa. Cu timpul, a dispărut și de acolo și nimeni nu mai știe nimic de el.

Statuile de pe fațada Operei din Timișoara, căutate cu o cameră video specială sub travertinul care le-ar acoperi

O problemă controversată în orașul de pe Bega o constituie aspectul fațadei Operei Române din Timișoara, fostul teatru Comunal. De fapt, clădirea adăpostește patru instituții de cultură. Pe lângă Operă, aici își mai desfășoară activitatea Teatrul Național, Teatrul maghiar și Teatrul german.

Lucrările la clădire au început în 1871. În toamnă, clădirea e ridicată până la nivelul acoperișului și se lucrează la finisajele din interior, apoi o epidemie de holeră încetinește ritmul lucrărilor. Marea inaugurare are loc, până la urmă, în 22 noiembrie 1875. În 1880 fațada și interiorul sunt grav afectate de un incendiu masiv, izbucnit din cauze necunoscute.

“La incendiu au asistat foarte mulţi locuitori ai oraşului ingreunând lupta pompierilor cu flăcările. Acoperişul a fost cuprins de flăcări .. focul a atins şi decoraţiunile … pe când focul s-a extins până la ele candelabrul mare s-a prăbuşit şi intregul interior al teatrului s-a transfornat într-o mare de flăcări de care a fost imposibil să te apropii . Astfel de evenimente triste nu au fost neobisnuite in viata teatrelor.

Ziarele vremii au relatat în curând despre alte câteva mari incendii devastatoare: teatrul din Arad (deschis în martie 1875) a ars în februarie 1883, cel din Szeged (proiectat de firma Fellner şi Helmer, predat in anul 1883) a căzut pradă flăcărilor în primăvara anului 1885, Wiener Ringtheater a fost mistuit de flăcări la 8 decembrie 1881 , această catastrofă soldându-se și cu pirederi de vieți omenești”,  se arară în “Patrimonium Banaticum” – Contribuții la Istoria Teatrului (Nou) din Timișoara, un studiu întocmit de Elena Miklosik.

Clădirea este refăcută, cu relativ puține modificări aduse fațadei, fiind folosită din nou începând din 1981, pentru ca 1920 să fie devastată de un alt incendiu. A fost refăcută, dar de data aceasta complet schimbată, bogatele decorațiuni exterioare find placate cu travertin. Practic, arhitectul a „îmbrăcat„ fațada distrusă de incendiu a clădirii cu o mască care simbolizează un arc de triumf.

O legendă urbană susține că sub plăcile masive au rămas zidite două statui de mai dimensiuni, reprezentând două muze. Când au început, la sfârșitul lui decembrie 2019, lucrările de renovare a fațadei, specialiștii au verificat ipoteza. Ei au introdus o cameră video prin cărămida fațadei, folosind metoda endoscopiei. Așa au ajuns la concluzia că statuile nu mai sunt acolo. Renovarea a fost finalizată, nu s-a revenit la arhitectura vechii fațade ci s-a păstrat aspectul compact, cunoscut de toată lumea mai ales după ce balconul Operei a fost epicentrul revoluției din 1989 de la Timișoara. Cât despre cele două statui, cum au fost luate de pe vechea fațadă și unde au ajuns sunt încă două mistere rămase nedezlegate.