Biblioteca Centrală Universitară, atacată la Revoluție de pe tancuri. Ce s-a pierdut pentru totdeauna în zilele iadului alimentat de zvonuri despre teroriști

Clădirea Bibliotecii Centrale Universitare, ctitoria Regelui Carol I, aflată chiar lângă sediul fostului Comitet Central, a fost incendiată și atacată cu focuri de armă din 22 decembrie 1989, după fuga lui Nicolae Ceaușescu. Atunci, de pe zeci de tancuri ale armatei s-au tras mii de focuri spre bibliotecă, clădirea monument a luat foc și sute de mii de volume, cărți rare, manuscrise, au fost distruse pentru totdeauna.

Printre martorii care au fost audiați în dosarul Revoluției este și Ion Stoica, directorul Bibliotecii Centrale Universitare în decembrie 1989, care a povestit cum a luat foc și a fost ciuruită de gloanțe trase cu mitraliere, de pe tancuri, și cum au fost distruse cărți rare.

Biblioteca Centrală Universitară a fost, la Revoluție, în locul nepotrivit. În Piața Republicii sau Piața Palatului erau atunci și Comitetul Central, și sediul Direcției a V-a a Securității, care avea sarcina să îl păzească pe Nicolae Ceaușescu.

După fuga dictatorului, în jurul orei 12.00, în piața din fața Comitetului Central s-au adunat foarte mulți oameni, iar două ore mai târziu, au început să vină tancurile armatei, de unde, spre seară, s-au tras focuri de armă, țintele principale fiind clădirea Comitetului Central, Palatul Regal și Biblioteca Centrală Universitară.

„Lumea a venit în număr mare în piaţă, într-o bucurie imensă şi nimic nu prevestea ce urma să se întâmple. Cred că în jurul orelor 14.00-15.00, în piaţă şi-au făcut apariţia şi tancurile armatei, în scopul protejării. Sau aşa am crezut eu, pentru că după ce s-a întunecat, afară au început împuşcăturile.

Impact.ro

Imaginile indecente cu Elena Udrea au scăpat pe internet! Doar iubitul o mai vede AȘA...

Impact.ro

După această imagine, a urmat un DEZASTRU! Finalul depășește orice imaginație FOTO

Eu nu am putut localiza de unde au început tragerile pentru că temerea era mult prea mare şi cu toţii ne adăposteam, chiar ne culcam la pământ. Însă am putut observa că forţele militare existente au început o ripostă susţinută. Nici astăzi nu ştiu împotriva cui. Din păcate, se trăgea puternic asupra clădirii în care se afla BCU, tezaur de cultură şi depozit al unor valori culturale inestimabile”, le-a spus Ion Stoica procurorilor militari când a fost audiat, în octombrie 2017.

”S-a tras asupra bibliotecii cu mitraliere și cu tunul de pe tanc”

Ion Stoica spune că a mers în stradă să le spună militarilor să oprească focul, însă aceștia aveau ordin să tragă pentru că li se spusese că de acolo ar fi atacați militarii.

”Am văzut multe tancuri aliniate în acel sector, toate cu faţa spre bibliotecă. Am mers la acest ofiţer şi i-am reproşat că trage asupra bibliotecii, însă acesta a replicat, adevărat sau mincinos, nu pot să-mi dau seama, că nu cunoaşte ce adăposteşte respectiva clădire şi că de acolo s-ar fi tras asupra militarilor. L-am rugat să transmită prin staţie tuturor echipajelor din tancuri să înceteze focul, însă acesta a afirmat că şi dacă ar face-o, nu l-ar asculta nimeni. (…)

S-a tras asupra bibliotecii cu tot armamentul din dotare, mă refer aici atât la mitraliere, inclusiv cea de calibrul mare cât şi cu tunul de pe tanc”, potrivit declarațiilor lui Ion Stoica, consemnate în rechizitoriul dosarului Revoluției, retrimis recent la instanța supremă, după ce a fost refăcut, la solicitarea judecătorilor, din 2021.

”Se distruge o bogăţie naţională, ordonaţi oprirea focului!”

Pentru că nu a reușit să se înțeleagă cu militarii, Ion Stoica a mers în clădirea Comitetului Central, cu intenția de a le cere celor care preluaseră puterea după fuga lui Ceaușescu să oprească focul. A fost însă oprit în hol de militari şi civili înarmaţi, care i-au spus că este riscant să intre în clădire și că poate fi împușcat.

Am scris atunci pe o bucată de hârtie ruptă dintr-un sac ce conţinea pufuleţi următoarele cuvinte: «Se distruge o bogăţie naţională, ordonaţi oprirea focului». Am încercat să transmit acest mesaj militarilor pentru a fi dus la cei care iau decizii.

Un militar a preluat hârtia, însă altul l-a atenţionat că riscă enorm să fie împuşcat şi atunci s-a renunţat la orice demers. Am lăsat hârtia militarilor, în speranţa că mesajul va fi dus celor care coordonează acţiunea”, le-a mai spus Ion Stoica procurorilor.

Ce a răspuns Sergiu Nicolăescu când a aflat că se distruge patrimoniul din Biblioteca Universitară

Regizorul Sergiu Nicolaescu era și el în fața sediul CC, cu un pistol mitralieră la gât și îmbrăcat cu pantaloni și tunică militare, potrivit mărturiei lui Ion Stoica.

Îl cunoşteam, şi am remarcat că purta pantaloni militari bufanţi şi o tunică de tip militar, iar la gât avea un pistol de tip mitralieră. I-am adus la cunoştinţă şi acestuia, într-un gest de disperare, că se distruge o avuţie naţională şi l-am rugat să intervină pentru a opri tirul asupra imobilului BCU.

Mi-a răspuns: «Ce ştii dumneata, vin asupra Bucureştiului câteva regimente, nu ne arde de focul de aici»”, le-a relatat Ion Stoica procurorilor.

Acoperișul Bibliotecii Universitare ardea când Ion Stoica s-a întors, iar bucăţi din zid cădeau în urma tragerilor. De acasă, acesta a sunat de mai multe ori la pompieri, însă i-au spus că nu pot să intervină sub gloanţe.

Peste 500.000 de volume, cărți rare, au fost distruse. Cenușa a păstrat forma volumelor arse

Pe 23 decembrie 1989, la Biblioteca Centrală Universitară era deja un dezastru, iar lemnul din pod încă ardea. Rafturi întregi cu cărţi erau mistuite de flăcări, iar cenuşa păstrase forma volumelor iniţiale.

”Am remarcat că, sporadic, se trăgea din direcţia Palatului Regal asupra Bibliotecii şi chiar câteva gloanţe mi-au şuierat pe la ureche. Consider că aceste trageri au fost urmate de apariţia noastră la nivelul podului. Părea că se trage din aripa aflată în apropierea Hotelului Athenee Palace, respectiv Bd. Ştirbei”, le-a mai spus Ion Stoica procurorilor.

Focul a distrus atunci peste 500.000 de volume, carte bibliofilă, o parte din colecția Eminescu, mii de manuscrise din Fondul Unicat.

Din păcate, pagubele sunt iremediabile, întrucât s-au distrus circa 500.000 volume valoroase, de exemplu: întreaga bibliotecă Maiorescu, saci întregi cu corespondenţă Coşbuc, perioada românească a lui Mircea Eliade şi altele.

Nu cunosc nici astăzi, după atâţia ani, cine au putut fi aşa-numiţii terorişti”, a mai spus Ion Stoica în declarația sa de martor din dosarul Revoluției.

Ce mesaje primeau militarii trimiși cu tancuri în piața Comitetului Central

În 22 decembrie 1989, militarii din batalioanele de tancuri au fost trimiși să apere noua conducere instalată după fuga lui Ceaușescu și care atunci era în sediul Comitetului Central.

Comandantul batalionului II tancuri din UM 01060 București le-a spus procurorilor, la audierea sa în 1993, că atunci când au primit comanda să meargă în zona CC, li s-a spus că securitatea și trupe speciale, dar și forțe ostile din afara țării au atacat sediul noii conduceri.

”Am întâlnit foarte mulți cetățeni care erau precipitați. Am aflat de la aceștia că trăgători neidentificați și nelocalizați au tras și continuau să tragă asupra mulțimii din piață. Am fost în mod insistent avertizat să intru în tanc, pentru a evita să fiu ucis.

În momentul în care am pătruns în piață, priveliștea era dezolantă. Palatul Regal avea fațada ciuruită de gloanțe, pe alocuri era afumată, iar majoritatea ferestrelor erau sparte. Cupola stângă a Bibliotecii Centrale Universitare arsese în întregime și încă mai fumega. Blocul din fața fostului CC avea incendiate ultimele două etaje.

Populația din piață se compunea atât din persoane civile, unele înarmate, cât și din militari. Pe tot parcursul deplasării pe str. Onești, cât și pe timpul intrării în piață se auzeau puternice focuri de armă și am văzut mulți civili înarmați și militari trăgând în special în direcția Palatului Republicii… am dispus tancurile din subordine cu frontul către palat”, scrie în mărturia acestuia, depusă la dosarul Revoluției.

Militarii de pe tancuri știau că ”în piață va fi parașutat un desant al unei puteri străine”

Din noaptea de 22 spre 23 decembrie și până în 24 decembrie 1989, în Piața Palatului s-a tras din toate locurile și în toate direcțiile, fără a fi identificat vreun inamic, ci doar în baza zvonurilor că securiști loiali lui Ceaușescu sunt ”teroriști” și trag în oameni, că ar urma atacuri cu elicoptere de luptă asupra militarilor și civililor aflați în zona sediului CC, că vor fi minate tancurile și că un desant aerian al unei puteri străine va fi parașutat în piață.

”Acest scenariu s-a repetat pe toată noaptea de 22/23.12.1989, dar și în cursul zilei de 23.12.1989… În ziua de 23.12.1989 și noaptea care a urmat, confuzia nu s-a risipit. Ea a fost întreținută de incertitudinea deja existentă și de lipsa precizărilor de la eșaloanele superioare.

Confuzia a fost amplificată de zvonurile care circulau prin mijloacele de informare în masă și chiar prin rețelele noastre militare. Aceste zvonuri erau tot mai neliniștitoare printre altele, ni s-a comunicat că este foarte posibil un atac cu elicoptere de luptă și cu tancuri îndreptat împotriva noastră.

S-a mai spus că în piață va fi parașutat un desant aerian aparținând unei puteri străine, iar că din depozitul U.M. 01012 București s-a sustras o mare cantitate de explozibil cu scopul minării tancurilor din piață. De la comandantul unității am aflat că cei aflați în cazarmă rezistă cu greu atacurilor executate cu mașini de luptă, de forțe puternice”, le-a mai spus procurorilor comandantul batalionului de tancuri trimis în primele zile ale Revoluției în Piața Palatului.

Nicio probă din dosarul Revoluției nu a arătat că au fost teroriști la Revoluția din decembrie 1989, deși Ion Iliescu a făcut numeroase referiri la existența acestora, începând din 22 decembrie 1989, când au fost primele decese și răniri prin împușcare, potrivit rechizitoriului.

Pe baza probelor, procurorii au stabilit că prin instaurarea unei stări de teamă şi nesiguranţă, începând din 22 decembrie 1989, Ion Iliescu şi cei care i s-au alăturat, inclusiv Gelu Voican Voiculescu, ”au creat premisele care au stat la baza numeroaselor situaţii de foc fratricid între cadrele MApN, cadrele MI-DSS (structura de Securitate de la acel moment n.red.) și civilii înarmați”.

Fostul președinte Ion Iliescu (92 de ani), fostul viceprim-ministru Gelu Voican Voiculescu (81 de ani) și fostul comandant al Aviației Militare Iosif Rus (86 de ani) vor fi judecați pentru infracțiuni contra umanității, de judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție.