La Tecuci s-au scurs pe asfalt o mie de litri de benzină dintr-un rezervor de plastic din care un zevzec avea de gând să se pricopsească. La Beiuș s-a vândut litrul cu 11 lei, pe Calea Giulești, miercuri seara, se stătea și două ore la coadă, la fel și în alte zone ale Bucureștiului și ale țării. Spre seara zilei de joi lucrurile s-au mai liniștit, dacă un preț de aproximativ 8,50 lei/litru poate fi liniștitor. Mai mult de un leu în plus față de zilele trecute. E exact leul care ne face probleme, veți vedea mai jos de ce.
E normal să te alarmezi când auzi că se scumpește benzina, pentru că asta înseamnă că în curând se va scumpi totul. Din această perspectivă e într-adevăr îngrijorător. Și e firesc să fie neliniștiți transportatori, curierii, cărăușii, taximetriștii, uberiștii, boltiștii și alte categorii sociale care din asta trăiesc. Însă e nefiresc, chiar maladiv, ca nea Gigel sau cum l-o chema să stea ceasuri întregi la coadă pentru o economie de câteva zeci de lei, că mai mult de câteva zeci de litri n-ai unde să bagi, nu încap în rezervor. Sau pui în pungi, tomberoane, butoaie, canistre, containere, ca nenea de la Tecuci, care după ce a plătit benzina, a vărsat-o pe asfalt.
În mod normal, cei care au gâtuit benzinăriile miercuri și joi, au, ca vârstă medie, cam patruzeci de ani, deci pe vremea cozilor lui Ceaușescu erau în clasa întâi și învățau să recite Plugușorul. N-aveau de unde să fi deprins obiceiurile acelor vremuri, poate le-au povestit părinții și bunicii nostalgici, dar dacă nu trăiești evenimentele tu pe pielea ta, nu le înțelegi întrutotul. Însă nu e exclus ca lăcomia, cromozomul cozii și al înghesuierlii, disperarea că vom rămâne ”fără” să se fi transmis genetic. Un ADN al fatalismului, al disperării și nu în cele din urmă al lipsei capacității de a raționa.
Aceștia sunt oamenii, dar nu cu ei trebuia să înceapă acest text, pentru că acele cozi n-au fost cauza, ci doar efectul pasivității și al încremenirii guvernamentale. Joi dimineață purtătorul de cuvânt al Guvernului, Dan Cărbunaru ne asigura că există stocuri suficiente de benzină și de motorină. Poate a înțeles mai greu că oamenii nu se plâng că n-ar fi, ci că prețul e ridicol de mare. Câteva ceasuri mai târziu, premierul Ciucă a ieșit la rampă. Intransigent, inchizitorial chiar, spunând că vinovații de sitiuația creată vor fi trași la răspundere, că se vor lua măsuri, etc, etc, etc. Adică nimic concret, doar că se va face și că se va drege. Până una-alta, ANAF și Inspecția muncii au dat buzna în benzinării și probabil că oneroșii speculanți vor fi numaidecât arătați mulțimii, tăvăliți prin fulgi și smoală.
O primă măsură ca prețul litrului de combustibil să nu mai doară așa de rău ar fi reducerea TVA-ului la combustibili la 5 la sută sau chiar eliminarea lui, așa cum au făcut sau au de gând să facă Ungaria și Polonia. Iar dacă asta e mai greu de aplicat, atunci reduceți, oameni buni, accizele! Măcar[AB1] pentru câteva săptămâni, o lună, două, până vedem ce e mai e cu războiul ăsta! În 23 februarie premierul Ciucă a spus că nu se pot reduce deocamdată accizele la carburanți. Apoi, a doua zi, pe 24, a început războiul și pe 9-10 martie s-a ajuns la situația de acum. Atunci, pe 23 februarie, experții guvernamentali, economiști pricepuți, fără îndoială, au spus că dacă s-ar elimina niște accize (nu toate, doar o parte), prețul per litru ar scădea cu aproximativ 1,20 lei.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]E exact diferența care ne-a trimis la cozi și ne-a făcut să luăm benzină până și în buzunare.
