SPECIAL

Aurel C. Popovici, vizionarul care a inspirat Uniunea Europeană. Ideile lui l-au cucerit pe moștenitorul tronului Austriei și au fost puse în aplicare 45 de ani mai târziu

Dan Mlădinoiu 23.02.2023, 13:18
Aurel C. Popovici, vizionarul care a inspirat Uniunea Europeană. Ideile lui l-au cucerit pe moștenitorul tronului Austriei și au fost puse în aplicare 45 de ani mai târziu

Actuala Uniune Europeană este un conglomerat politic și economic acoperind 4,2 milioane de kilometri pătrați, având o populație de circa 450 de milioane de oameni. Originea îi provine din Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO) și din Comunitatea Economică Europeană (CEE), înființate în 1951 prin Tratatul de la Paris, respectiv în 1957 prin cel de la Roma. Primii săi membri au fost: Franța, Belgia, Italia, Luxemburg, Olanda și Germania Federală.

Aurel C. Popovici, vizionarul care a inspirat Uniunea Europeană

Puțini știu că 45 de ani mai devreme un român, Aurel Constantin Popovici, prevedea aceste schimbări novatoare. Denumirea de azi i-a fost dată în 1993 prin Tratatul de la Maastricht, iar cea mai recentă modificare majoră a bazei sale constituționale este Tratatul de la Lisabona, intrat în vigoare în prima zi a lui decembrie 2009.

De menționat că în septembrie 1946, la Zurich, Winston Churchill promova ideea apariției Statelor Unite ale Europei, percepută ca un antidot al naționalismului extremist, ce tocmai devastase continentul, și lumea, sub denumirea de cel de-Al Doilea Război Mondial. Așadar, nu fostul premier britanic a fost vizionarul care propunea redutabilul monolit, ci cu mult înaintea sa, un român. Pe numele său Aurel Constantin Popovici.

Acesta s-a născut la Lugoj, la 4 octombrie 1863. A frecventat liceul din localitate, apoi pe cele din Beiuş şi Braşov. S-a înscris la Facultatea de Medicină din Viena pe care a frecventat-o timp de trei ani. În 1888 se transferă la Universitatea din Graz, unde urmează cursurile de ştiinţe politice, pentru care manifestă un aparte interes. Dotat cu o predilecţie deosebită pentru limbile străine: cunoştea greaca, latina, spaniola, germana, franceza, engleza, maghiara şi italiana.

Punct de plecare, problema românilor din Transilvania

Preocuparea sa pentru românii din Transilvania, începută în studenție, nu a încetat niciodată şi, ca atare, s-a reîntors în capitala austriacă în 1912. Acolo înfiinţase in 1905 ziarul „Gross-Oesterreichs” (Austria Mare), în care milita pentru acordarea independenţei fiecărei naţiuni în parte. El propunea o Austrie federativă ca soluţie la problema naţionalităţilor.

Avea să obțină adeziunea Principelui Franz Ferdinand şi să devină un apropiat al acestuia. După o perioadă se reîntoarce temporar la Bucureşti şi profesează pentru o vreme. Din 1915 se stabileşte la Geneva. În anul 1916 scrie lucrarea „La question roumaine en transylvanie et en Hongrie” (Chestiunea română în Transilvania şi Ungaria), care avea să fie tipărită după moartea sa.

Cartea a fost folosită de delegaţia română la Conferinţa de Pace de la Paris. Nu a mai apucat sfârşitul războiului întrucât a murit la 10 februarie 1917 la Geneva.

Conceptul Europei federalizate

Unul dintre cele mai captivante proiecte geopolitice din istoria Europei a fost „Statele Unite ale Austriei Mari”. Acestea au fost așezate pe o hartă vizionară, la începutul veacului trecut, chiar de către Aurel Popovici. Foarte puțini cunosc că la începutul anilor ’50 tratatele fondatoare ale construcției comunitare de mai târziu au fost inspirate din această proiecție deosebită.

Statuie Aurel C. Popovici
Statuie Aurel C. Popovici

În lucrarea sa intitulată „Stat şi naţiune. Statele Unite ale Austriei Mari” („Die Vereinigten Staaten von Groß-Österreich”, 1906), Aurel C. Popovici a propus la începutul secolului XX, popoarelor Europei un nou concept, acela al Europei Centrale federalizate, pe baza egalităţii între naţiunile ce o alcătuiesc.

Lucrarea tipărită la Leipzig a provocat numeroase polemici în ziarele vremii, în lumea monarhiei habsburgice. A fost pe larg studiată în Germania, Italia, Franţa şi Anglia. Arhiducele Franz Ferdinand a acceptat ideile lui Aurel C. Popovici și chiar a planificat o redesenare radicală a hărţii Austro-Ungariei, creând un număr de state semiautonome, pe baza majorităţilor absolute, etnice şi lingvistice.

Inspirat din modelul unor țări federale viabile, Statele Unite, Mexic şi Brazilia, cel propus de Popovici a pierdut orice şansă de a mai fi implementat, în primul rând din cauza rezistenţei opuse de partea ungară a monarhiei duale, fiindcă, prin urmarea directă a unei astfel de reforme, nobilimea ungară ar fi pierdut mult din puterea deținută. Apoi, ca a doua cauză, asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand, la Sarajevo în 1914, a dus la izbucnirea Primului Război Mondial, pierdut de Austro-Ungaria.

Configurația geopolitică

În conceptul românului, teritoriul federaţiei urma să fie împărţit după criteriul delimitării naţionalităţilor în 15 unităţi teritoriale. În cadrul lor, o anumită naţionalitate beneficia de o covârşitoare majoritate. Noile state propuse de Aurel C. Popovici erau următoarele: Austria interioară germană, împreună cu teritoriile preponderent germane de la graniţa maghiară apuseană din sud-estul Boemiei şi sudul Moraviei.

Boemia germană, în partea de nord-vest a Boemiei, împreună cu ţinutul Tratenau. Moravia germană (Silezia), cuprinzând întreaga Silezie germană şi ţinuturile germane din Moravia şi Boemia. Boemia cehă, cu teritoriile învecinate din Moravia şi Silezia. Galiţia apuseană, locuită majoritar de polonezi.

Galiţia răsăriteană, împreună cu comitatele rutene din Ungaria şi Bucovina. Transilvania, împreună cu toate teritoriile locuite de românii din Ungaria şi Bucovina. Croaţia, împreună cu Dalmaţia, Istria croată, Fiume şi insula Mur. Kraina, înglobând toate teritoriile Slovene. Slovacia. Woivodina, ţinutul locuit majoritar de sârbii din Ungaria de sud. Ungaria. Tirolul. Trieste, împreună cu teritoriile italiene din jur. Fiindcă Bosnia şi Herţegovina fuseseră abia înglobate în imperiu, se propunea păstrarea lor în situaţia de atunci.

Opiniile inovatoare ale lui Popovici

Depăşind toate proiectele federaliste de până la el, Aurel C. Popovici expune elementele de bază care ar fi trebuit avute în vedere la elaborarea Constituţiei Statelor Unite ale Austriei Mari. Acestea ar fi, în sinteză, următoarele: Forma de stat este monarhia, avându-l în frunte pe împăratul Francisc Iosif I. Fiecare cetăţean al unui stat din federaţie era, în acelaşi timp, cetăţean austriac. Statele Unite ale Austriei urmau să formeze o uniune vamală. Competenţa autorităţilor centrale urma să se întindă asupra listei civile a Coroanei.

Guvernul federal se va compune din reprezentanţii statelor naţionale. Şeful guvernului era cancelarul numit de împărat. Organul legislativ federal era parlamentul imperiului, bicameral, constituit din Camera deputaţilor şi Senat. Camera deputaţilor va fi formată din reprezentanţi ai popoarelor întregii federaţii aleşi prin vot universal, direct şi secret. Senatul urma să fie format din membri ai Casei domnitoare, prin naştere, membri de drept, membri aleşi şi membri numiţi de împărat.

Aurel C. Popovici propunea un guvern central format din 42 de membri delegaţi de către guvernele statelor naţionale, proporţional cu numărul cetăţenilor cu drept de vot din statul respectiv. Fiecare stat naţional component al federaţiei avea dreptul la o constituţie proprie care nu trebuia să conţină prevederi contrare constituţiei imperiale, la guvern, parlament şi putere judecătorească proprii. În fruntea guvernului va fi numit de către împărat un guvernator care trebuia să fie cetăţean al statului respectiv.

Guvernatorul alegea membrii guvernului, a cărui componenţă urma să fie aprobată de împărat. Imperiul este garantul autonomiei şi teritoriului statelor naţionale componente. La rândul lor, statele naţionale se raportau la autoritatea centrală. De asemenea, statele care cuprind minorităţi naţionale erau obligate să le garanteze drepturi şi libertăţi necesare conservării propriilor identităţi.

Limba oficială a imperiului, a comunicării între statele componente şi în relaţiile internaţionale, era propusă a fi limba germană. Fiecare stat naţional îşi va hotărî limba naţională. În parlamentul imperial fiecare membru putea să întrebuinţeze limba proprie. Legile, decretele şi alte acte oficiale ale guvernului central, în statele componente, vor fi publicate în limba oficială a statului respectiv.

Capitala federală şi oraşul de reşedinţă al împăratului era Viena. Cam acesta era, în linii generale, proiectul Statelor Unite ale Austriei Mari, cu 45 de ani înainte de semnarea Tratatelor de la Paris și Roma, care au pus bazele actualei Uniuni Europene.

Dan Mlădinoiu

Urmăriți Impact.ro și pe